De parcă nu ne-ar fi de ajuns unul în Parlament, m-am gândit atunci când am văzut respectivul afiş. Recunosc, gândul m-a dus deodată la terenurile de vie pe care se vorbeşte că ar fi pus mâna fostul şef de stat. Păi, era şi timpul. O fi precum vedetele de la Hollywood care, după actorie, se apucă numaidecât de cântat, iar ca să-şi încununeze opera, mai scriu şi-o carte autobiografică. Iată că şi Voronin s-a gândit, probabil, că am avut până acum puţin parte de el.
Designerul mărcii se jură că Voronin cel din sticlă nu are nimic în comun cu cel din Parlament, doar numele. Poziţia e „bine argumentată”. Cică Voronin ar merita o marcă înregistrată cu numele lui pentru că e părintele de temelie al Sărbătorii Vinului, mai mult decât atât – e un politician demn de respect, pentru că a realizat multe proiecte. Sigur, fiecare agent economic are libertatea de a-şi denumi produsul după bunul său plac, dar, în cazul dat, argumentele par a fi mult prea naive. Nu de alta, dar eu, de sâmbătă, încerc să-mi amintesc vreun proiect de-al lui Voronin demn de respect şi nu reuşesc…
Cât timp am stat şi m-am uitat stupefiată la afiş, am văzut şi reacţiile oamenilor, pe care nu îndrăznesc să le reproduc aici. Dacă au „rudenie financiară” cei doi V. Voronin (unul de pe sticlă şi celălalt din Parlament) ne va arăta doar timpul (şi o investigaţie bună), până atunci însă mă frământă o întrebare: dacă tot nu are nimic una cu alta, o să-i acuze oare Voronin pe aceşti agenţi economici de plagiat şi trafic ilicit de imagine?
