Rusia pierde războiul. Pregătiți-vă de consecințe

Rusia pierde războiul. Pregătiți-vă de consecințe, scrie analistul Edward Lucas într-un editorial CEPA.

„

Vladimir Putin nu poate câștiga. Dar Ucraina poate. Singurele întrebări sunt când, cu ce preț, în ce măsură – și ce se întâmplă în continuare. Acesta este verdictul după șapte luni din cel mai sângeros și mai distructiv război pe care l-a suferit Europa după 1945. Armata Ucrainei este deja mai mare și mai eficientă decât cea a Rusiei. Devine din ce în ce mai puternică. Forțele armate ale Kremlinului se dezintegrează în fața ochilor noștri, demoralizate (la propriu) de conducerea lor proastă, de planificarea greșită și de logistica slabă.

Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Uitați-vă la talk-show-urile rusești, la plăcile de sunet ale mașinăriei de propagandă a Kremlinului. Nimeni nu crede acum că aceasta este doar o „operațiune militară specială”. Cuvântul „război” – cândva tabu – este rostit în mod regulat. Recentele eșecuri militare sunt de asemenea discutate deschis. Solicitat să explice pierderea centrului logistic din Liman, Andrei Guruliov, fostul comandant adjunct al districtului militar din sudul Rusiei, a învinuit „minciuna constantă”, de la vârf la păturile de jos. Câteva secunde mai târziu, conexiunea lui pe Skype a încetat. Maxim Yusin, editor politic la televiziunea de stat, a spus: „Este greu să le ții piept visătorilor care trăiesc în propria lor lume”. Sună ca un atac abia voalat asupra delirului bombastic al lui Putin. Pe măsură ce aspectele practice militare și obiectivele politice ajung în divergență, liderul rus a obținut o premieră geopolitică. El susține că a anexat un teritoriu din care forțele sale se retrag pe capete.

În toate acestea, prioritatea imediată este sprijinirea Ucrainei. Rusia poate și va provoca încă daune și mai oribile oamenilor și infrastructurii sale. Dar am discutat cu vechea mea prietenă Anne Applebaum la un eveniment la Londra în acest weekend, iar răspunsul este clar: în cuvintele lui Warren Zevon, „trimite bani, arme și avocați”. Numerarul va stabiliza economia Ucrainei. Armele vor aduce victoria. Iar procesele vor paraliza mașina de război a Kremlinului. Știm ce să facem. Trebuie doar s-o facem.

Întrebarea mult mai grea este ce urmează. Putin poate că nu va supraviețui înfrângerii pe câmpul de luptă. Dar regimul cleptocratic, imperialist al Rusiei este mult mai durabil decât orice individ. Marea mea îngrijorare este că o juntă post-Putin va păcăli Occidentul, oferind o „resetare” a relațiilor în schimbul unei încetări a focului în Ucraina și al reluării furnizării de gaze. Răspunsul corect ar trebui să fie un „nu” ferm. Singura pace acceptabilă trebuie să implice reparații, procese pentru crime de război, aderarea necontestată la NATO pentru Ucraina și întoarcerea teritoriilor ocupate. Dacă conducerea Ucrainei vrea ceva diferit, aceasta este prerogativa lor. Dar nu ar trebui să existe nicio răsucire a brațului occidental pentru a accepta agenda Rusiei.

Centrarea strategiei occidentale pe nevoile și preocupările aliaților noștri din prima linie este de mult așteptată. Timp de trei decenii, factorii de decizie din Washington DC, Bruxelles, Berlin și din alte părți au petrecut mult prea mult timp îngrijorându-se pentru Rusia și ruși, și mult prea puțin timp gândindu-se la țările care își cunosc cel mai bine vecinul gigant și au suferit din cauza deprinderilor sale cel mai mult. Ucrainenii (și cecenii, georgienii și alții) au plătit un preț groaznic pentru eșecul colosal al strategiei Occidentului în Rusia din 1991. Nu a fost o democrație, nici măcar una pretinsă. Era chiar un imperiu.

Acum avem nevoie de o nouă strategie. Trebuie să fim gata să facem față multor eventualități. Ele includ:

• Un sfârșit extrem de lent al erei Putin sau plecarea lui rapidă.
• Un transfer de putere aparent lin sau unul dezordonat.
• Dorință (oricât de superficială) de apropiere de Occident sau dușmănie intensificată.
• Forțe centrifuge sfâșiind Rusia sau o încercare de a restabili controlul central prin forță.
• Nu știu răspunsurile (deși lucrez la ele). Dar cheia ar trebui să fie smerenia în ceea ce privește capacitatea noastră de a prezice sau de a determina evoluții în interiorul Rusiei și hotărârea în apărarea aliaților noștri.”