Editorial

Ruşii nu sunt niciodată minoritari

Expresia „minoritate naţională” este văzută ca o jignire supremă, o umilinţă care nu poate fi acceptată sub nicio formă. Dacă ne uităm la cifrele recensămintelor – cât de vechi ar fi ele – este limpede pentru oricine că ruşii dintre Prut şi Nistru nu sunt altceva decât o minoritate naţională, nu au cum să fie altceva. Indiferent cum le spui majoritarilor, români sau moldoveni, ruşii tot minoritari rămân în Basarabia.

Un transnistrean mi-a replicat dur că în „Republica Moldovenească Nistreană” nu există „minorităţi naţionale”. Rostea expresia jignitoare cu un dispreţ suveran, se vedea pe chipul lui că nu îi face nicio plăcere. În discursul său, evoluţia istorică era clară: procesul de „românizare” de la Chişinău i-a nedreptăţit pe etnicii ruşi. Aici este esenţa problemei: unii ruşi nu doresc pur şi simplu să fie pe picior de egalitate cu autohtonii. Statutul de minoritate naţională este unul onorabil, conform multor tratate internaţionale, nu este sub nicio formă discriminator. Minorităţile naţionale beneficiază de protecţie legală în Europa. Doar că ruşii din Republica Moldova au respins un astfel de statut şi au preferat protecţia imperială, bazată pe forţă.

Ar fi fost destul de greu pentru o minoritate care a condus majoritatea zeci de ani să accepte brusc că a fi etnic rus nu mai înseamnă acces nelimitat la privilegii. Zeci de ani posturile de conducere de la Chişinău au fost ocupate majoritar de etnici ruşi. Deşi din punct de vedere legal criteriile de selecţie erau neutre faţă de etnie, totuşi în practică criteriul originii etnice era cel care conta într-un mod decisiv – altfel nu se pot explica proporţiile covârşitoare ale funcţionarilor şi şefilor ruşi.

În Transnistria nu există minorităţi naţionale, toate etniile se află pe picior de egalitate – aşa sună discursul oficial de la Tiraspol. Şi totuşi, limba rusă domină spaţiul public din Transnistria fără drept de apel. „Moldoveneasca” şi ucraineana aproape că nu există. Bineînţeles, la nivel legal toate cele trei limbi au acelaşi statut – doar că, vorba lui Orwell, unii sunt mai egali decât alţii. Astfel se repetă în oglindă situaţia din Uniunea Sovietică, unde din punct de vedere legal totul era foarte bine, cu practica se stătea mai prost. Ruşii nu sunt minoritari la Tiraspol, sunt conducători. Câtă vreme limba rusă este dominantă până la nivelul în care în spaţiul public nu se aude alt idiom pentru oricine este clar că nu poate fi vorba de o societate multiculturală. Iar dacă ne vom uita la originile etnice ale majorităţii conducătorilor de la Tiraspol va deveni şi mai limpede cine conduce regiunea.

Ruşii nu sunt aproape nicăieri în lume „minoritate naţională”. Dacă nu sunt majoritari, atunci au grijă să răsucească situaţia astfel încât să devină „minoritate imperială” – îşi impun limba şi preiau conducerea regiunii. Este de ajuns o privire asupra hărţii Asiei Centrale şi a evoluţiei din ultimii trei sute de ani a popoarelor din această regiune ca să ne lămurim cum stă treaba cu egalitatea între etnii, indiferent dacă a fost vorba de Imperiul Ţarist, Uniunea Sovietică sau Federaţia Rusă.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


George Damian

George Damian este ziarist din anul 2001. A scris sau încă scrie pentru ZIUA, Deutsche Welle, Puterea, Magazin Istoric, Historia, Times New Roman, Timpul - Chișinău, Adevărul și moldNova.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *