Jos uzurpatorii!, De-mi-si-a!, Jos Aliansu’! etc. Înţelegem din start că noi nu ne încadrăm în Glossa lui Eminescu: „Toate-s vechi şi nouă toate”, la noi toate sunt doar vechi. Şi protestele, şi comuniştii, şi lipsa preşedintelui.
Imaginaţi-vă că vine cineva în vizită în Moldova, află că nu există preşedinte, cumpără un ziar şi află că un posibil preşedinte urmează să fie invitat în ţară pentru discuţii. Chiar dacă nu trăieşte în Republica Moldova, chiar dacă la ea, fiindcă este vorba de o candidată, e noapte când la noi e ziuă, posibila candidată întruneşte toate (multele!) condiţii pentru a deveni preşedinte. Doar că între acele multe condiţii, nu figurează şi condiţia de a locui aici.
Că este neafiliată politic e clar. E foarte posibil nici să nu înţeleagă foarte bine realitatea de aici. Deşi, poate asta e soluţia: să vină cineva din afară, ca odinioară Carol I în România, şi să le aşeze pe toate în cursul firesc.
Deşi mă gândesc aşa: cum ar fi să trăieşti undeva, departe, şi într-o zi să primeşti un telefon de acasă: „Alo, domnu’/doamna, puteţi să veniţi puţin în ţară? Vrem să vă facem o propunere. (…) Da, da, despre preşedinţie e vorba. Se poate?”.
Totuşi, preşedintele interimar, Marian Lupu, afirmă că: „Ar putea exista şi alţi candidaţi”. Sigur că ar putea? Cine ne opreşte? Candidaţii ar putea exista, dar cine să-i propună? În această ordine de idei şi Moldova ar putea fi aşezată pe un munte de aur, dar cine să pună mâna pe sapă şi să caute?
Poate dacă am săpa cu toţii adânc de tot, în toată ţara, am găsi mult-mult aur. Poate păşim zilnic peste comori ascunse şi nu ştim. Orice este posibil. Filosofic şi principial excludem cuvântul imposibil. Fiindcă, nu-i aşa?, orice este posibil. Aşa că să ne mai gândim. Poate punem mâna pe sapă, poate găsim aurul, sau poate petrol, sau poate măcar o altă posibilă candidatură.
Fiindcă ele ar putea exista, candidaturile – vreau să spun, dar cine să le propună?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
