Nu am putut să nu îmi amintesc despre acel episod acum când atât Filat, cât și Lupu cu Voronin s-au răzgândit. Asta știu ei cel mai bine să facă: să se răzgândească. Spuneam mai demult, și nu mi-am schimbat părerea, că Moldova nu are nevoie de emisiuni umoristice cât timp edițiile de știri ne stârnesc râsul și plânsul în fiecare zi.
Dacă Mihai Ghimpu s-a arătat mai vertebral și a refuzat să cadă la învoieli, insistând pentru aducerea unui om neutru la Procuratura Generală, cei care până acum s-au aplecat după cum a bătut vântul și după cum i-a dus apa s-au trezit deodată cu spatele țeapăn și nu, și nu, ei vor instituțiile împărțite partidelor, nu neutrilor. Că nu degeaba au tocat banii în campanii electorale.
Dar dacă lui Mihai Ghimpu nu i se poate face o extracție de coloană, au fugit la tătucu’ Voronin. Cei de la Pro TV n-au pierdut momentul și ne-au prezentat filmări de acum un an, dar și de acum patru ani, în care Filat, Lupu și Voronin se scuipau în microfoane și se jurau că în veci nu se vor prinde în aceeași horă. Vă amintiți cred: Moldova fără comuniști, Lupu numit de Voronin un trădător ca Dodon etc.
Ghimpu, după ce că PL-ul a fost singurul partid care și-a luat în serios an de an programul electoral, se ține și acum de aceeași politică, deși înțelege că nu va prinde la putere, dacă nu se dă și el după cum bate vântul și după cum îl duce apa. Astfel că, în loc de coaliția harbuzului, ne vom trezi cu coaliția harbuzului sub cerul albastru: PLDM, PDM și PCRM. De acolo înainte, Dumnezeu cu mila. Să sperăm că lui Ghimpu nu-i va trece prin cap o opoziție în coaliție cu Dodon, fiindcă dacă se ajunge până la asta vom fi numai buni de un documentar pe Animal Planet.
Atât au înțeles politicienii Moldovei din politică: să se răzgândească, să mănânce din blidul în care au scuipat și să nu le fie absolut deloc rușine. Iar un jurnalist ca domnul Tănase, care să le spună românește și răspicat ce presupun științific aceste răzgândiri, nu mai avem. Însă știm foarte bine ce sunt și ce reprezintă politicienii cărora nu le trebuie mai puțin de două luni și jumătate să se răzgândească. Și de ce nu? Alegerile au avut loc.
Dar să țineți minte, domnilor politicieni, patru ani nu sunt o mie de ani cât visau toate vechile imperii să domnească. Și așa cum îi spunea un bătrân fetei, în filmul Hoțul de cărți, omul e om cât are cuvânt – dacă își calcă promisiunea, își calcă demnitatea lui de om. Vom aștepta și vom vedea!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
