Vina e aruncată pe cele trei partide din coaliția proeuropeană, dar când încep certurile mâța moartă merge doar de la PD la PLDM și invers. Am vizionat luni seara emisiunea Lorenei Bogza, În profunzime, unde au venit Sergiu Sârbu, Vadim Pistrinciuc și Lilian Carp. Spectacolul a fost sublim. Ar merge un performance în arta dramaturgică. Pur și simplu să aibă răbdare un dramaturg să transpună dialogul pe hârtie, apoi un regizor să pună piesa pe rol. Cu asta am ateriza direct pe marile scene ale Europei așa cum ne promite clasa politică. Chiar dacă printr-un spectacol de bâlci.
Sergiu Sârbu, fostul comunist a reprezentat PD-ul. Nu se mai satură PD-ul să se reprezinte prin foștii comuniști. Nu înțeleg de ce nu îl scot la rampă pe Candu, e singurul cu un discurs coerent, chiar dacă nu și sincer, dar care cel puțin nu a fost comunist.
Să revin, ca în piesele lui Caragiale, Sârbu a folosit cuvinte mari: implementare, reforme, atitudine, depolitizarea instituțiilor. Însă nimic pe înțelesul lumii, ci demagogii de doi bani. Practic nu ne-au spus cum vor face reformele, care le e planul, o propunere concretă, nimic. Întrebat cum va face PD toate astea s-a simțit mirosul mâței prin ecran: „noi vrem, dar nu vor colegii".
Colegii, reprezentați de Vadim Pistrinciuc, au avut și ei ceva de spus. De ce l-au dat cei din PD jos pe Streleț chiar înainte de acordarea împrumutului din partea României? Se știa că România nu va da banii dacă proeuropenii nu au un guvern. Fiindcă România are experiența din 1917 cu rușii, nu mai riscă să pună banii în direcția Moscovei. Întrebarea e bună. Dar, într-adevăr, Streleț nu de împrumut își făcea griji când a fost demis. Apoi mâța a început să pută și de la acest microfon. Când Pistrinciuc a început să joace rolul politicianului democrat și conștient vorbind de instituțiile influențate politic, a fost momentul în care Sârbu și-a luat revanșa: de ce în șase ani, cât a stat în fruntea guvernului, PLDM nu a adus vorba despre depolitizarea instituțiilor de stat?
PL a vorbit prin Lilian Carp: „Ei (PD și PLDM) joacă ping-pong, iar nouă ni se va cere, ca în decembrie 2010, să semnăm în ultimul moment și să salvăm guvernul". Carp nu prea era lăsat să vorbească, sunt aproape sigură că el a fost cel care a zis la un moment dat: „Eu pot să mă duc liniștit acasă". Mă uitam cum stătea cu mâinile adunate în poală, cu capul în jos și cum încerca din când în când să intervină. Când în sfârșit a fost lăsat să vorbească a dat vina pe PLDM: „Nu e timpul pentru frustrări și orgolii". Frumos a fost și când le-a amintit celorlalți că „în 2013 ne-au scos de la guvernare ca să poată fura miliardul și să dea aeroportul". A ochit bine, a ochit și a scos ceva în evidență. Vasile Botnaru a pus și el țeava unde trebuie când le-a spus: „Faceți ca la alegerea papei că nu vă mai suportăm, discutați până vă iese fumul pe nas".
Știți cum se face alegerea papei? Cardinalii intră în biserică și dacă scot fum negru nu e ales papa, dacă fumul e alb înseamnă că s-a luat decizia finală. Ei bine, a fost demult un caz ca în politica noastră, când nu reușeau să se decidă. Atunci oamenii i-au încuiat în biserică, dar când au văzut că și așa fumul e negru, au dat jos acoperișul bisericii lăsându-i pe cardinali în ploaie și vânt, până a ieșit fumul alb. Acesta e singurul scenariu posibil pentru Moldova.
Aș încheia cu o constatare a Lorenei Bogza la adresa invitaților: „Am impresia că nu înțelegeți ce se întâmplă”. Intrăm în 2016 fără guvern?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
