Cât haz ne provoca anecdota despre „ce a declarat Brejnev la congresul… 56 al partidului”! Sau cea despre Lenin, care „iese din pădure, în zdrenţe şi zgâriat pe faţă…”. Naratorul făcea o pauză, după care îşi întreba audienţii: „Cunoaşteţi bancul?” „Nu”, răspundeau aceştia. „Nici eu, dar îmi place începutul…”. De la ’90 încoace, spectacolul politic se transmite zilnic la televizor şi bancurile nu se mai spun pe ascuns. Mai mult, se postează pe Internet şi devin rapid un bun al tuturor. Ieri am citit un banc de toată frumuseţea, pe care m-am gândit să vi-l prezint şi dvs.
Cică un tânăr merge printr-un sat şi decide să se odihnească un pic. Se aşază pe o bancă unde se afla un om mai în vârstă şi începe să-i vorbească acestuia despre ţară, guvern, deputaţi. Bătrânul îi răspunde: „Eu cred că parlamentarii şi alţii asemenea lor sunt ca o broasca ţestoasă pe un stâlp”. Şi explică: „Dacă vezi o broască ţestoasă stând în echilibru pe un stâlp, la ce concluzii ai putea să ajungi? Prima: nu înţelegi cum a ajuns acolo. A doua: nu poţi să crezi că stă acolo. A treia: ştii sigur că n-ar fi putut să ajungă acolo singurică. A patra: te gândeşti că ar trebui să faci ceva să nu mai fie acolo. A cincea: este evident faptul că aceasta nu va face nimic folositor cât timp stă acolo. Deci, singurul lucru raţional ar fi s-o ajuţi să coboare”… Mi-a părut actual bancul, mai ales în situaţia noastră, şi sper să nu se supere… broasca de pe stâlp.
