Să nu admitem ca „eliberatorii” să devină „salvatori”

Era şi de aşteptat aşa ceva din partea celor care vor să stârpească spiritualitatea românească din stânga Prutului. Mai mult: m-a jignit o notă a agenţiei, prin care se adevereşte ceea ce prognozam că se va întâmpla în cazul în care vom accepta o reîntregire a teritoriilor de pe cele două maluri ale Nistrului aşa cum ea este pregătită în buncărele ideologice ruseşti – transnistrizarea R. Moldova. De la o vreme, tot mai des sunt promovate ideile ce ţin de moldovenismul primitiv ca armă de luptă împotriva adevărului nostru istoric şi lingvistic. REGNUM, blamându-i pe acei care spun că Leonida Lari a fost o luptătoare pentru revenirea la grafia latină şi recunoaşterea limbii române drept limbă de stat, face o paranteză: „Scrisul moldovenesc în baza alfabetului chirilic există din momentul în care a apărut, în secolul XVI, dar în Basarabia, prin decizia Sovietului Suprem din 1989, limba moldovenească a fost trecută la alfabetul latin în variantă românească, în timp ce moldovenii din RMN au păstrat scrisul iniţial, în chirilică, al limbii moldoveneşti; de asemenea, alfabetul latin a fost introdus prin forţă în perioada ocupaţiei româneşti a Basarabiei în 1918-1940 şi 1941-1944; în timpul de faţă, conform Constituţiei Moldovei, limba de stat este moldoveneasca, în baza grafiei latine”.

Vedeţi cum încep a ni se întoarce lucrurile pe dos, pentru a fi băgaţi iarăşi în spaţiul scrisului şi gândirii chirilice? În 1994, cu ajutorul agrarienilor, s-a făcut ca în Constituţia R. Moldova să nu apară glotonimul „limba română”, iar acum suntem avertizaţi că limba moldovenească poate exista doar în baza grafiei chirilice. Şi ideologii de la Tiraspol au început ofensiva în direcţia dată. Prin urmare, se apropie timpurile când unificarea malurilor Nistrului se va întâmpla, dar nu Transnistria va fi readusă în R. Moldova, ci partea basarabeană a ţării va fi unită cu autoproclamata republică. Exact ca atunci când a fost formată RSS Moldovenească. Iată ce spunea recent liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov, într-un interviu publicat în ziarul „Ucraina molodaia”: „Probabil, pentru mulţi va fi interesant să afle despre aceea că acum numai în Transnistria există naţiunea moldovenească, ca atare, cu toate atributele sale – scrisul tradiţional, în chirilică, istoria şi limba. În Moldova, bunăoară, de mult se vorbeşte despre aceea că moldoveni nu există şi niciodată nu au existat. Au fost şi sunt români. În şcoli învaţă limba română, susţin refacerea României Mari”.

Separatiştii sunt gata să recunoască acum că anume pentru a readuce R. Moldova în spaţiul rusesc a şi fost creată autoproclamata republică din stânga Nistrului. Am spus în repetate rânduri că această enclavă rusească a fost numită „moldovenească” intenţionat, în scopuri de alipire la ea a pământurilor româneşti de la Prut. La 5 decembrie curent, la Tiraspol a avut loc prezentarea volumului „Politica estică a României în trecut şi în prezent”, pregătit de Institutul Cercetărilor Strategice din Rusia împreună cu Universitatea din Tiraspol. Prima parte a volumului conţine materiale privind istoria politicii estice a României, iar a doua se referă la politica ei contemporană în direcţia estică. Sigur, toate sunt prezentate de pe poziţia intereselor şi ideologiei ruseşti faţă de această ţară balcanică. Luând cuvântul, şeful Catedrei de istorie a Universităţii din Tiraspol, Nicolai Babilunga, a tras o concluzie care ne vorbeşte tranşant despre modul în care se pune la cale rezolvarea diferendului transnistrean: „Poporul moldovenesc, în mare parte, trebuie să mulţumească transnistrenilor pentru aceea că noi, practic, i-am salvat identitatea şi cultura, l-am salvat de la asimilare de către România”.

Iată că „salvatorii” revin în forţă. Ei nu se deosebesc prin nimic de „eliberatorii” care, trecând Nistrul cu tancurile la 1940, ne-au adus limba moldovenească şi alfabetul chirilic. Este vorba de un pericol ce se strecoară spre noi ca un şarpe şi societatea trebuie pregătită, pentru a nu permite o reîntregire a R. Moldova cu urmări dezastruoase faţă de adevărul istoric, faţă de limba şi identitatea noastră.