Dacă i-am întreba pe politicienii noștri ce înțeleg ei din acest cuvânt, ar crede că avem în vedere toate aranjamentele lor necinstite sau toate afacerile pe care le conduc. Să nu știm noi ce fac ei. Să nu știe colegii de partid care sunt aranjamentele lor cu cei din alte partide. Însă de fapt, acest sfat e dat celor ce fac milostenie. Iar în politica noastră nici despre asta nu se știe. Cum altfel să își construiască cineva o imagine bună, dacă nu făcând un bine sub lentilele camerelor de filmat?
Așa că aflăm cu toții că nu știu care politician a cumpărat un apartament cutărei familii, un altul a făcut o donație consistentă unui bolnav, și așa mai departe. Milostenia făcută de ei, nu face altceva decât să umple de invidie sau de tristețe sufletul moldovenilor extrem de strâmtorați. Fiindcă, văzând ei la televizor ce noroc au alţii, se întreabă: de ce nu îmi dă şi mie cineva o casă sau bani pentru tratament? Dar aceste daruri ale politicienilor nu sunt tocmai daruri, ci investiţii pentru viitoarea campanie electorală.
În Biblie, unde se spune că nu trebuie să ştie stânga ce face dreapta, se menţionează înainte de asta despre ce e vorba: când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii (politicienii n.m.) în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Şi apoi urmează sfatul cu stânga şi dreapta. Deci când îţi faci pomană cu cineva, nu te lăuda şi nu te da mare. Milostenia asta, fără laudă, aş vrea să o facă cei care înainte să dea un dar, sună la toate televiziunile să îşi trâmbiţeze fapta lor cea bună.
Cu totul altfel stau lucrurile cu moldovenii de rând, care – ori de câte ori au ocazia – arată că pot fi cu adevărat buni fără să aştepte laude. Şi acest lucru a fost demonstrat în acest an de cei care au participat la colecta efectuată de Misiunea Socială „Diaconia” a Mitropoliei Basarabiei, care a strâns aproximativ 7 tone de produse alimentare, în cadrul campaniei „Masa bucuriei” – destinată persoanelor nevoiaşe, organizată cu ocazia Sărbătorilor de Paști. Şi să ţinem cont că vorbim de o colectă realizată în cea mai săracă ţară din Europa. Nu bătând la uşi şi silind oamenii să dea, ci organizând colecte în magazine, astfel încât au dat doar cei care au dorit să dea. Câte puţin din puţinul lor.
Cinste celor care au participat la acest proiect fie prin muncă voluntară, fie prin donaţiile făcute. Ei nu au apărut la televizor (în persoană) să îşi primească laudele în public, ci s-au gândit cu adevărat la acei moldoveni care nu îşi permit o masă caldă pe zi. Astfel, milostenia făcută nu a stârnit nici invidie, nici aplauze, ci a demonstrat că în preajma unei sărbători atât de mari, cum e Învierea Domnului, moldovenii se pot solidariza şi din ceea ce nici lor nu le ajunge să le dea celor ce nu au deloc.
Dacă în faţa haosului din politica actuală îmi acopăr faţa şi îmi întorc capul, înaintea oamenilor care au făcut posibilă realizarea proiectului „Masa bucuriei” îmi scot pălăria şi mă închin.
