Există câteva din acestea pe care și cel mai mic compromis le șifonează imaginea. Ele vor funcționa nestingherit, chiar și în Republica Moldova, dacă vor avea nu specialiști profesioniști, dar vocaționali, nu angajați, ci oameni chemați profesiei. Sunt câteva meserii care solicită ca munca să fie nu doar vocațională, ci chiar transpirațională: preoția și pedagogia. Am toată convingerea, bucuria, dar și respectul dacă și alți meseriași îmi vor sări în cap spunându-mi că nu-și reduc munca lor doar la salariul lunar.
Dar să încep cu preoția, pentru că un duhovnic bun, un preot-duhovnic model este cel mai mare profesor peste mine. Și asta mă face să cred, pentru că el trebuie să fie un model. Există tot felul de păreri, speculații, dar și adevăruri triste despre preoți. Recent este cazul despre suma de 100 000 de … ce mai contează valută sau lei, găsită în chilia unui preot. Aș vrea să cred că această sumă avea să fie investită în construirea unui azil, a unui orfelinat, a unei școli, a unei grădinițe pentru cei nevoiași, orfani etc.
Nu cârcotim, asemenea slujitori în zilele noastre există. Slujesc necondiționat, știu să sufere cu adevărat pentru cei pe care îi păstoresc. Ei sunt în lume, printre noi, dar nu fac parte din ea. E cazul poate a purtătorilor de adevărată credință a martirilor Arsenie Papacioc, Iustin Pârvu, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloaie, Rafail Noica etc., pe care i-a salvat credința din închisorile comuniste.
Revenind de acolo, ei s-au retras în chiliile lor, departe de averi pământești. Pentru ei a ști să suferi este o artă, iar cea mai mare comoară este să te mulțumești cu puținul, fiindcă puținul, spune Seneca, nu-ți va lipsi niciodată. Preotul este și el om, iar greșeala lui este de o mie de ori mai culpabilizată. Și la urma urmei, fac ce spune popa, nu ce face el. Măsura credinței, experiența, statutul, și până la urmă, verbul a fi, pe care-l pun înaintea verbului a avea, mă îndreaptă spre o singură atitudine în raport cu cei din jur: „Nu-i critica și nu-i judeca pe ceilalți – privește-l pe fiecare ca pe un înger”.
Silvia Strătilă
