Economistul Veaceslav Ioniță spune răspicat: dacă Republica Moldova vrea integrare europeană reală, nu doar în discursuri festive, atunci salariul minim trebuie ridicat la un nivel demn de acest obiectiv. El propune ca, începând de anul viitor, salariul minim să ajungă la cel puțin 40% din salariul mediu pe economie, iar în următorii ani să urce treptat către pragul de 50%, recomandat la nivel european. Altfel spus, nu poți vorbi de „standard european” când la bază ții oamenii blocați pe venituri de supraviețuire.
Concret, asta ar însemna ca salariul minim să fie în jur de 7.200–7.400 de lei, nu 6.300 de lei, cât propune în prezent Guvernul. Diferența nu este doar una tehnică sau contabilă, ci una care se simte direct în buzunarul celor mai vulnerabili angajați. Ioniță leagă această discuție de prognoza pentru 2026, care indică un salariu mediu de aproximativ 17.400 de lei. În acest context, un minim de 6.300 de lei coboară Republica Moldova sub linia de ambiție europeană și menține o categorie întreagă de salariați la marginea sărăciei.
Potrivit calculelor sale, aproximativ 10% dintre angajați sunt plătiți la nivelul salariului minim, iar majoritatea lucrează în sectorul bugetar: oameni din educație, asistență socială, cultură sau alte domenii publice esențiale. Aceștia duc greul sistemului, dar rămân la coada grilei de salarizare. În loc să fie protejați și motivați, sunt lăsați să se descurce cu un venit care abia acoperă cheltuielile de bază, într-o economie în care prețurile au crescut constant în ultimii ani.
Ioniță insistă asupra unui detaliu care demontează argumentul clasic „nu sunt bani”. El calculează că efortul bugetar suplimentar pentru majorarea salariului minim la nivelul propus ar fi de aproximativ 150 de milioane de lei, adică în jur de 0,3% din bugetul public. Cu alte cuvinte, nu vorbim de o povară insuportabilă pentru finanțele statului, ci de o alegere politică: se dorește sau nu ca oamenii plătiți cel mai puțin să simtă că integrarea europeană nu e doar o lozincă?
Din perspectiva economistului, discuția despre salariul minim nu mai poate fi separată de angajamentele europene ale Republicii Moldova. Dacă la Bruxelles vorbești despre convergență, standarde și apropiere de UE, dar acasă menții salariul minim sub pragul recomandat, mesajul devine inconsistent. Un stat care vrea să fie credibil în fața partenerilor trebuie să arate că este dispus să investească în oameni, nu doar să semneze strategii și să repete sloganuri proeuropene în campanii.
În final, propunerea lui Veaceslav Ioniță transformă salariul minim într-un test de sinceritate pentru autorități. Un nivel de 7.200–7.400 de lei ar însemna un pas concret spre standardele europene și un semnal clar pentru sutele de mii de angajați care trăiesc la limită. Menținerea plafonului de 6.300 de lei, în schimb, riscă să confirme că integrarea europeană rămâne, încă o perioadă, mai mult proiect de discurs decât schimbare reală în viața oamenilor.
