Salvați Moldova – dați-i o carte

M-am bucurat enorm de acest fapt. Până acum îmi aduc aminte de emoțiile pozitive pe care le trăiam în copilărie citind din peripețiile lui Guguță sau a personajelor din „Pantalonia – Țara Piticilor”. În acest context, am dat zilele trecute de un studiu efectuat de Artiom Maister pentru portalul bloguvern.md. În linii generale, articolul vine cu cifre exacte, care ne informează că moldovenii nu prea citesc. Potrivit datelor UNICEF, mai puțin de 10 procente din moldoveni citesc zilnic. În acest context, îmi este frică să întreb dacă mai citesc copiii moldovenilor. Educația acestora a fost lăsată demult pe seama calculatorului și a televizorului. Părinții nu au timp să-i citească dintr-o carte copilului sau nu au nevoie, ceea ce este și mai grav. Vă asigur că o mare majoritate din copiii moldoveni de astăzi n-au auzit niciodată de Astrid Lindgren, Frații Grimm, Hans Christian Andersen sau același Spiridon Vangheli. În schimb, copiii moldovenilor îi cunosc pe Shrek, Harry Potter (datorită filmului), Batman, Ionel Istrati ș.a.m.d.

În Moldova nu este la modă să citești. Personal, m-am confruntat cu această situație de nenumărate ori. Așteptând un prieten la masa unei terase, mai scoteam și eu o carte ca să scurtez timpul. Dacă mă vedea vreo cunoștință cu cartea în mână, se apropia și se uita la mine ca la un nebun. Ce ai, mă, te dai deștept? Să fi avut în față o sticlă de bere sau o tabletă ultramodernă în locul cărții, aveam să fiu considerat cool. Pentru că mentalitatea moldovenilor contemporani nu vede nimic folositor și cool în cititul cărților. Cititorul este pentru moldoveanul de rând un simplu tocilar, unul care pierde vremea în loc să facă bișniță, să bea o bere cu prietenii, să meargă la un club fițos cu gagicele, să joace cărți sau popice.
Ce să mai vorbim, dacă până și celebritățile țării, vedetele care ar trebui să fie un exemplu de urmat pentru generația tânără, nu au pus niciodată mâna pe o carte? Îmi aduc aminte de un reportaj realizat de Noroc Tv cu câțiva ani în urmă, care se intitula „Ce citesc vedetele?”. Aproape toate vedetele, una ca una, au spus că nu citesc, pentru că nu au timp. Cel mai răsărit dintre toți s-a dovedit a fi Adrian Ursu, ăsta a spus că citește site-ul personal. Am accesat și eu site-ul „genialului artist” să văd ce citește acesta acolo. Poate îi scriu fanii poezii? Nu am găsit nicio poezie, doar biografia lui Adrian Ursu. E de râs sau, poate, mai degrabă de plâns.

În această situație, nu ar trebui să ne mirăm că orice aberație apărută la televizor sau pe net și orice prostie scoasă din gura unui politician devine adevăr absolut pentru o mare majoritate a societății. Nu ar trebui să ne mirăm că apar peste noapte promotori primitivi ai moldovenismului, internaționaliști retarzi care abia încheagă două cuvinte în rusă. Altă limbă acești internaționaliști nu cunosc, o absurditate care nu miră pe nimeni într-o țară incultă. Sunt sigur că acești patrioți parveniți nu i-au citit nici măcar pe Marx și Engels, cei care au pus bazele socialismului. Pentru că socialismul se bazează pe o cultură vastă, pe cunoașterea barem a trei limbi străine, ci nu pe aberațiile pseudoistorice create de cățeii Kremlinului. Le-aș recomanda acestor „socialiști” să citească „Omagiul Cataloniei” de George Orwell. Poate vor înțelege adevărata menire a socialismului?

Să-i lăsăm însă deoparte pe cei adulți și proști, ăștia nu mai au șanse de scăpare. Să ne gândim cum salvăm copiii Moldovei de această zombare. Aș vrea ca în Anul lui Spiridon Vangheli să încercăm să dezvoltăm gustul copiilor pentru literatură, să inițiem un studiu al operelor marelui scriitor în școli, să le dovedim copiilor că cititul nu este doar util, ci și plăcut. Altfel, mâine ne vom trezi cu o nouă generație de zombi. O generație care va fi exact ca cea de acum, cu creierul atrofiat de internet și televizor, cu posibilități minime de a analiza ceva de sine stătător și de a-și forma o opinie proprie.