Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă, și, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea." (Luca 10; 25-37)
Primul lucru care se discută, de către necunoscători, este atitudinea preotului și a levitului. Se spune, iată, oamenii bisericii trec pe lângă om și nu îl ajută. Cel mai inutil argument este că erau slujitorii altei religii, fiind vorba de cultul mozaic, nu de preoți creștini. Dar nu asta e important, ci faptul că legea lui Moise le interzicea preoților și leviților să se atingă de un mort. În caz contrar, deveneau „necurați". Ori acel om era aproape mort, ne spune Evanghelia. Cei doi slujitori ai templului au trecut pe alături ca să nu încalce legea. Samarinenii, de partea cealaltă, erau socotiți de evrei ca un popor fără lege, păcătoși și idolatrii. Practic, de la un samarinean nu așteptau nimic bun.
Iisus Hristos contrapune aici legea și harul („Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.", Ioan 1; 17); mândria de a crede că le ai pe toate (legea pe care o aveau evreii) contrapusă libertății. Cum spunea și Nicolae Steinhardt: mai bine să greșești, decât să nu faci nimic. Rigizi, din pricina legii lor, preotul și levitul nu se apropie să vadă dacă cel bătut e mort sau nu. Aceasta este vina lor. O vină de care ne facem și noi vinovați de multe ori, când nu ajutăm un om invocând tocmai credința noastră (nu îl ajut pe cutare bețiv, fiindcă dacă îi duc o haină o va da pe băutură – un exemplu; nu îi dau altuia să mănânce că azi e zi de post).
Pe de altă parte, samarineanul e și un semnal dat poporului ales prin care Iisus pregătește poporul ales pentru chemarea neamurilor. Iisus Hristos nu e Mesia evreilor, e Mântuitorul tuturor oamenilor. Iisus le dă de înțeles acest lucru în numărate rânduri.
O altă interpretare greșită spune: nu trebuie să îi iubim pe toți oamenii, doar pe aproapele nostru, ori preotul și levitul – care au trecut pe alături – nu sunt considerați „aproapele" celui căzut între tâlhari. Aici e mult mai simplu. Iisus, când spune „aproapele celui căzut între tâlhari", nu se referă la omul pe care cel bătut are poruncă să îl iubească. Nu cel bătut a împlinit porunca iubirii, ci samarineanul – el a fost cel care l-a iubit pe aproapele său ca pe sine însuși. De aceea Iisus îi spune învățătorului de lege, și totodată și nouă: „Mergi şi fă şi tu asemenea."
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
