Greco-catolice
Sf. m. Trofim, Savatie și Dorimedont
Romano-catolice
Sf. Ianuariu, ep. m.
Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 19 septembrie.
Sfinții mucenici au trăit în timpul împăratului roman Probus (276-282). Sfinții Trofim și Savatie se aflau în Antiohia, marele oraș al Antichității, atunci când era sărbătorit zeul Apolo. Îndurerați de mulțimea care era pierdută în beții și petreceri fără măsură organizate pentru această sărbătoare, Sfinții mucenici s-au rugau la Hristos Dumnezeu pentru sufletul închinătorilor la idoli. Au fost văzuți și au fost duși în fața guvernatorului.
Mărturisind că sunt creștini și fiind bătuți foarte rău, Savatie a murit în timpul torturii, iar Trofim a fost dus în Câmpul Sinadelor din Frigia, pentru a fi ucis în timpul sărbătorii păgâne a dioscurilor. Pe drumul care dura trei zile de mers pe jos, Sfântul Trofim a fost încălțat cu încălțăminte de fier care avea în ea mulțime de piroane ascuțite.
A fost cu adevărat chinuitoare această cale care a dus la viața veșnică, unde cu câți pași a măsurat, atâtea răni noi a luat în picioare și câte răni noi erau, atâtea dureri a răbdat. Însă Hristos fiind calea, așa cum a spus despre Sine: “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan, 14, 6), îl întărea pe robul său și pentru fiecare pas îi pregătea răsplătire.
Ajuns în cetatea Frigiei, Sfântul Trofim a fost supus la alte chinuri, fiind rugat numai să spună că va jertfi zeilor și îndată se va izbăvi din ele. Iar el, nesocotind bătăile și cuvintele prigonitorului, tăcea. A fost aruncat în temniță până la începerea sărbătorii. Închis fiind, a fost vizitat și îngrijit de Dorimedont, un creștin tăinuit care făcea parte din conducerea cetății. Acesta mergea prin închisori la creștinii ce pătimeau pentru Hristos.
Sfântul Dorimedont a fost și el descoperit și torturat împreună cu Sfântul Trofim, fiind apoi amândoi aruncați fiarelor sălbatice, care nu s-au atins de ei. Cunoscut pentru ferocitatea sa, demnitarul imperial care ordona aplicarea torturilor a hotărât în cele din urmă ca celor doi sfinți mucenici să le fie tăiate capetele. Și așa sfinții mucenici Trofim si Dorimedont, după multe chinuri, au trecut la viața cea fără de moarte.
