Sărbătorile și postul

Despre acest lucru am vorbit de nenumărate ori de-a lungul anilor, dar nu m-am gândit că în timpul postului apar tot felul de sărbători, de manifestări, de călătorii, de vizite. Mergem undeva și nu știm ce să facem.

Părintele Teofil Părăian era categoric în această privință: postești, iar dacă celălalt nu postește, lasă-l măcar așa să își amintească în ce perioadă a calendarului bisericesc ne aflăm. Mulți consideră că postul e mai bine să nu fie afișat. E drept că părintele Teofil considera necesară ascunderea postului doar în situația în care omul își ia pravile în plus.

Dacă omul hotărăște să postească pentru anumite pricini, în afara postului obișnuit, sau dacă preferă să țină un post mult mai aspru, cu dese zile de post negru, să nu facă acest lucru cunoscut, ca să nu i se preschimbe osteneala în trudă.

Dar despre cum ar trebui, totuși, să ne comportăm în timpul posturilor, părerile sunt multe și împărțite. Probabil fiecare ar trebui să facă după sfatul duhovnicului sau după glasul inimii. Însă există și alte situații. Când mâncăm de post, dar ne scoatem de două-trei ori în farfurie.

Un cuvânt frumos din Pateric spune astfel: „Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: iată, mă duc undeva cu frații și ne pune nouă înainte să mâncăm și poate frații, ori pentru înfrânare, ori după masă fiind, nu voiesc să mănânce, iar mie îmi este foame. Ce voi face? Și i-a răspuns bătrânul: dacă ție îți este foame, ia aminte la cei ce șed câți sunt! Socotește și cele puse înainte și partea ce socotești că ți se cuvine ție, aceasta mănânc-o. Și nu-ți este ție greșeală; trebuința ta ți-ai împlinit. Iar de te vei birui și vei mânca mai mult, aceasta îți este ție prihană (vină).”

Cred că acest exemplu ne spune multe nu doar despre cât, cum și unde este cazul să mâncăm, ci dacă înlocuim mâncarea cu orice altceva, e deja un sfat despre măsură, despre cumpătare. Mie îmi place foarte mult această învățătură despre calea de mijloc și am zis să împărtășesc acest cuvânt cu voi.