A rămas paralizată la o vârstă fragedă, iar, când a realizat că niciodată nu va putea să meargă pe propriile picioare, s-a izolat de restul lumii și a preferat să nu iasă din casă. Prietenii au ajutat-o să se reintegreze în societate, iar odată cu timpul a învățat să-și iubească corpul și să-şi transforme dizabilitatea într-un avantaj. Este vorba de Ludmila Iachim, o femeie în scaun rulant care duce acum o viață foarte activă, fiind angajată în câmpul muncii, participând la proiecte motivaționale și susținând evenimentele de caritate.

A devenit un exemplu pentru mulți oameni de la noi, iar anul acesta ar putea deveni exemplu pentru întreaga lume. În luna octombrie, ea va reprezenta R. Moldova la concursul internațional de frumusețe „Miss Wheelchair World 2017”, care este și prima competiție mondială în istorie pentru femei în scaun rulant.

– Ai ajuns în scaun rulant la vârsta de 13 ani. Mulți ani după asta ai stat practic între patru pereți. Ce te-a determinat să ieși din casă?

– M-am așezat în scaun rulant la vârsta de 13 ani. Cinci ani am avut nevoie ca să înțeleg că asta este viața mea și asta sunt eu. Prietenii au început să mă scoată din casă, în special peste cinci ani, după incident. Aveam programul meu de reabilitare, pe lângă aceasta o ajutam pe mama cu gătitul, curățenia, aveam hobby-uri, cum ar fi: împletitul și croșetatul. Am început şi să pictez. Aceste activități mă ajutau să rezist.

– Cât de adaptată ai găsit lumea în care te-ai pomenit?

– Sunt născută în satul Sireți, raionul Strășeni. Din păcate, localitățile rurale din R. Moldova sunt total neaccesibile pentru persoanele cu dizabilităţi și pentru scaunele rulante. De aceea, când ieşeam din casă, era foarte dificil. Din acest motiv mi-a dorit mult să plec din sat. Venise momentul și am plecat.

„Oamenii ne etichetează și ne privesc cu milă”

– Ziceai într-un interviu că ai învățat să-ți iubești corpul și speri ca alți oameni să-ți urmeze exemplul. Cum ți-a reușit acest lucru și de cât timp ai avut nevoie pentru a înțelege acest lucru?

– Dizabilitatea este diferită și corpul oricum suportă schimbări. Atunci când m-am acceptat, lucrurile în viața mea s-au schimbat treptat. Prietenii mă admirau pentru curaj, unii învățau din experiența mea. Am avut persoane care m-au învățat să înțeleg că sunt feminină, frumoasă, deschisă și iubitoare. Astfel am înțeles că arăt bine, indiferent de faptul că mă deplasam în scaun rulant. Ca om, aveam grijă atât de frumusețea interioară, cât și de cea exterioară. Persoanele cu care am trăit momente frumoase m-au învățat să mă accept și să mă iubesc așa cum sunt.

– Știu că de multe ori se apropiau oamenii de tine și îți dădeau câțiva lei, pornind de la stereotipul că, dacă persoana este în scaun rulant, atunci este obligatoriu săracă și cerșește. S-a schimbat ceva în ultimii ani în societatea noastră la capitolul toleranță și percepție a persoanelor cu dizabilități?

– Este diferență mare, dacă vorbim de anul 1991 și realitatea de acum. Lucrurile s-au schimbat într-o direcție pozitivă, dar oricum ne mișcăm încet. Oamenii ne etichetează, ne privesc straniu sau cu milă. Există stereotipuri care sunt deja înrădăcinate în mentalitatea societății noastre. Mai e nevoie de timp ca statul să înțeleagă că este obligat să ofere condiții și drepturi egale pentru fiecare cetățean. Chiar anul acesta, aproape de Moldexpo, așteptam la bordură să vină o colegă cu mașina, iar o mămică, care arăta destul de bine, mi-a întins 20 de lei. Am încercat să-i explic că nu cerșesc. Cred că mai avem nevoie de ceva timp, ca să schimbăm mentalitatea oamenilor.

„Este o mândrie să reprezint RM la un concurs de frumusețe”

– Ești prima din R. Moldova, care va participa la un concurs de frumusețe dedicat femeilor în scaun rulant. Ce înseamnă pentru tine prezența la „Miss Wheelchair World 2017”, care este și primul concurs mondial în istorie de acest fel?

– Este o mândrie să reprezint R. Moldova la un concurs de frumusețe și știu că mulți oameni iau viața mea ca exemplu. Dacă experiența vieții mele îi ajută și îi inspiră pe alții, înseamnă că munca asupra personalității mele nu a fost în zadar.

– Știu că nu ai făcut niciodată modeling și nici nu mergi foarte des la saloanele de înfrumusețare. Cum ai decis să participi la o asemenea competiție?

– Am fost intrigată și uimită când am înțeles că e un concurs la nivel mondial și, mai ales, că e primul în istorie. Dacă informația a ajuns la mine, înseamnă că așa a fost să fie. Am fost prima la multe activități, la nivel de țară: manifestări, tenis de câmp etc. Astfel de evenimente te motivează să înțelegi că poți mai multe decât ești de fapt și, în plus, ești capabil să-i ajuți pe alții să iasă din zona de confort. E bine să știi că reprezinți un imbold pentru ca cineva să vrea să-și schimbe viața.

– Ce condiții au înaintat organizatorii concursului și care este de fapt scopul evenimentului?

– Scopul evenimentului este de a demonstra că scaunul rulant nu este o problemă, că persoanele cu dizabilități pot fi independente și active social, pot avea familie, muncă, încredere și sunt capabile să motiveze. Fiecare participantă va avea două ieșiri pe podium, la gală – în port național și într-o ținută de seară. Cred că vor fi și alte ieșiri în grup.

„E bine că mass-media promovează și partea pozitivă a dizabilității”

– Ești foarte mult promovată în mediul online, dar și la TV. Cum crezi, ce îi determină pe oameni să te susțină?

– Participarea mea la acest concurs este ceva unic pentru R. Moldova, iar faptul că eu am ajuns în finală este deja un rezultat foarte bun. Am o imagine pe segmentul dizabilitate și social. Acum, cu această oportunitate, s-au sesizat foarte mulți oameni și sunt înconjurată de persoane care au grijă de imaginea mea până la concurs. E bine totuși că mass-media promovează și partea pozitivă a dizabilității. Desigur că avantaje sunt pentru ambele părți. (râde)

„Voi fi la timpul potrivit și cu omul potrivit”

– Nu o singură dată ai spus că pentru tine scaunul rulant nu este o piedică, dar o bijuterie care te completează. Cum s-ar „traduce” aceasta într-un limbaj mai puțin filosofic?

– Scaunul rulant e lucrul care mă ajută să fiu independentă și, cu siguranță, un om deplin.

– În cadrul unui documentar video ai declarat că îți dorești copii și că acesta este un scop primordial pentru următoarea perioadă în viața ta. Te-ai confruntat cu anumite probleme, încercând să-ți realizezi visul? În ce măsură sunt respectate drepturile sexuale și reproductive ale persoanelor cu dizabilități în R. Moldova?

– Acesta este un lucru important în viața mea, ca la orice femeie care are instinct matern și care vrea să ofere dragoste și atenție. Nu vreau totuși să forțez lucrurile. Am trecut prin multe, ca să înțeleg că totul va fi la timpul potrivit și cu omul potrivit. Nu am avut situații neplăcute, dimpotrivă, am medici profesioniști în jurul meu și oamenii care m-au ajutat pas cu pas și m-au îndrumat.

– Ce mesaj ai pentru alte persoane în scaun rulant și care stau între patru pereți?

– Mă conduc după motto-ul: „Nu renunța, investește și implică-te în viața ta…”.