(Scrisoare de la cititori) 12 mai 2013 – zi cu ghinion sau i-am cerut prea mult preotului?

Cu siguranta nici celor mai sanatosi, pe o asemenea arsita, nu le-a fost usor sa stea langa mormintele celor apropiati, dar cu atat mai pentru persoanele cu boli hipertonice. Ca un bun crestin, am mers si eu, impreuna cu sotia, la cimitir. In momentul in care am realizat faptul ca sotia mea se simte din ce in ce mai rau, m-am apropiat de parinte cu rugamintea: “sa citeasca numele celor raposati, caci de stropit mormantul deja ne-am obisnuit din anii precedenti…” 

Raspunsul preotului a fost unul stupefiant si anume acela ca "trebuia sa stea acasa daca e bolnava". Sa fiu sincer, ma asteptam la un oricare alt raspuns, dar nu si la o asa discriminare fata de cei cu probleme de sanatate, ori generatia noastra a fost educata intr-un alt stil, de a intinde o mana de ajutor celor batrani, nevoiasi, bolnavi etc. Nu i-am cerut sa vina la mormant, ci doar – sa citeasca numele celor morti, caci asa stiu ca este primit in ziua de Blajini. Dar, parinte, oare am cerut prea mult?!

Nevoia si greutatile il invata pe om si il calesc, iar daca preotul a considerat drept prea mare rugamintea mea, am fost nevoit sa citesc din pomelnic singur si ma rog sa fie primit de Bunul Dumnezeu, fata de care cu siguranta suntem cu totii egali. Eu cred ca slujitorii bisericii, asemenea profesorilor, ar trebui sa fie testati la randul lor, pentru a dovedi ca merita sa duca cuvantul Domnului enoriasilor.

Am ramas profund dezamagit si cu o acuta mahnire pe suflet, provocata de comportamentul parintelui Gheorghe, cel care si-a luat angajamentul sa aduca cuvantul lui Dumnezeu credinciosilor.

Cu ce s-a terminat ziua de azi? Mama soacra a ramas podidita de lacrimi, spunand in acelasi timp ca nu vrea sa i se scoata vorbe prin sat, si ca “Dumnezeu fie cu el, este pacatul lui”. Sotia s-a ales cu o noua criza de tensiune si nervi stricati, iar eu cu o dezamagire profunda fata de asa-zisul slujitor al Domnului.

Cu profund respect M.R.

Or.Telenesti