Când a început să adie vântul din altă parte și au apărut fețe tinere, școlite prin alte țări, m-am bucurat, răsuflând ușurat, gândindu-mă că, iată, în sfârșit vom trăi mai bine și noi și… i-am votat din toată inima, ba chiar și în partid am intrat. După ce le-am dat cuțitul și pâinea noastră cea de toate zilele în mână, au uitat să ne dea măcar fărâmiturile nouă, celor mulți și proști, care am ieșit în stradă, când le-a trebuit, care i-am ales, ca astăzi să fim vânduți, înșelați și furați ca în codru, fără gram de frică, de rușine.
Am crezut în promisiunile voastre deșarte că vom avea integrare europeană, că prețul la gaz va fi mai mic, că vom trăi mai bine. Și cu ce ne-am ales? Din săraci am devenit și mai săraci. Acum, în ceasul din urmă, îmi vreau votul înapoi, îl vreau înapoi, deoarece nu am votat ca voi să fiți milionari, iar noi boschetari, nu am votat să ne duceți și pe noi în Siberia, cum i-au dus pe părinții noștri, vreau un trai decent pentru copiii noștri acasă, nemaivorbind de noi, cei rămași în țară, care numără bănuții de la salariu până la salariu. Am făcut niște calcule de unde rezultă că voi, furând miliardele din bănci, ați furat toți cetățenii Moldovei. Dacă ați fi cinstiți și cu mâinile curate, nu ați face secret de stat din furtul acesta, dar ați da un nume și l-ați băga pe tâlhar la dubă. Cum de nu vă este rușine să ieșiți la televiziune cu mutrele voastre sătule și mulțumite de sine și să ne amețiți cu minciuni și promisiuni? Să știți că sunteți blestemați voi și tot neamul vostru, zi de zi, ceas de ceas, și când va veni ceasul cel din urmă, miliardele furate de la noi nu au să vă scape.
P. S. Vă mai spun ceva. Partidul Democrat împarte cadouri la pensionari câte 1kg de orez, hrișcă, ulei ș. a. ca să fie votați la alegerile locale. E mai zgârcit decât PLDM, care pentru parlamentare a dăruit câte un sac de cartofi.
Și acum chiar mă semnez.
Mă numesc Eudochia Poiană.
