Săptămânile trecute am avut fericirea să privesc două spectacole de D. Matcovschi şi am rămas încântat. Însă alta este nevoia care m-a făcut să simt un disconfort şi de aceea scriu această scrisoare.
Cumpărasem bilet cu aproximativ o oră înainte de începerea spectacolului şi am făcut o promenadă prin scuarul de alături, admirând splendidele tablouri expuse în aer liber. Privirea mea însă a fost distrasă de intrarea pe lateral în teatru din preajma scuarului. Nu-mi venea să cred că în acest locaş sfânt, spiritual s-au mai aciuat nişte caracatiţe ale businessului moldav sub denumirea de „Imperial Casino”. La intrarea din faţă a teatrului am fost plăcut întâlnit de o fetişcană la fel de plăcută. Mi-am aruncat privirea prin interiorul holului unde atârnau nişte fotografii atinse de vreme care ne vorbeau despre trecut, despre personalităţile teatrului din ţărişoara noastră. Sunt sigur că aceste fotografii sunt o părticică din patrimoniul culturii noastre teatrale. Am vrut să urc scările, dar am fost oprit de privirea rece a unui bodyguard care stătea la baza scărilor într-o cămăruţă improvizată din plastic. Ca să fiu sincer, am ieşit din clădirea teatrului după spectacol cu o senzaţie de umilinţă şi înjosire. De aceea vreau să-mi expun revolta faţă de foştii şi actualii demnitari (miniştrii inculturii) – nu vă vindeţi sufletul pe arginţi, nu lipsiţi Circul de Hotel (care mai mult de jumătate a fost deja prihvatizat, nu băgaţi păgâni botezaţi în lăcaşurile sfinte. Cultura necesită apărarea şi finanţarea de la stat, dar nu din obşceak-ul noilor moldoveni.
Să nu uităm că totul este trecător, veşnică e doar arta.
Cu respect,
Valeriu Mercuşev,
or. Leova
