Proprietatea literară a fost proclamată sus şi tare că trebuie neatinsă. Otărârea congresului e justă; a nega dreptul scriitorului asupra fructului muncii sale este tot aceiaşi ca şi a nega proprietatea în general. D. Ulbach, preşedintele congresului, nu poate fi subsonat de socialist şi, după opţiunea mea, este îmbucurător a vedea o manifestaţiune aşa de francă şi aşa de majestoasă făcută tocmai în momentul de faţă de către pionierii civilizaţiunii… Dar este un ce trist în toate acestea; pe când literatorii Occidentului să preocupau de garantarea intereselor proprii, pe când să propuneau şi să luau fel de fel de măsuri în favoarea lor personală, nici o voce măcar nu s-a ridicat pentru a apăra interesele popoarelor întregi călcate în picioare, batjocorite şi nimicite! Aşa, de exemplu, îmi veţi permite a poza următoarea cestiune simpaticului reprezentant al României, d. Djuvara, care putea să ridice vocea sa pentru noi – basarabenii!… Guvernul rus a interzis orice scriere în limba română în Basarabia, poporul român din această parte integrantă a României să află condamnat la o pedeapsă din cele mai crude – la ignoranţă eternă! Nici un ziar românesc, nici o operă literară, nici un cântec bătrânesc nu poate fi tipărit în tipografiele noastre, ba încă ceva şi mai mult, cărţile bisericeşti şi cărţile didactice române sunt sechestrate şi arse . O grupă de tineri basarabeni ghidaţi de nişte sentimente nobile, a crezut de cuviinţă d-a aduce în Basarabia câteva exemplare din cărţile didactice editate pe la Bucureşti şi Iaşi, cu singurul scop de a învăţa carte prin satele de unde se trag ei. Poliţia, fiind avizată despre aceasta, arestă pe tinerii români şi sechestră cărţile care fură imediat arse. Tinerii sunt arestaţi şi în momentul de faţă.
Aşadar, iată-ne un popor care, după opinia guvernului autocrat din Moskva, n-are drept nu numai la operile sale literare, dar şi la limba sa părintească. Pentru ce dar literatorii întruniţi la Viena n-au voit să rădice această cestiune mult mai mare decât aceea rădicată de către dânşii, pentru ce dar d. Djuvara nu s-a rădicat să ne apere printr-un discurs plin de un avânt patriotic. Ah!, ce bine ar fi ca pionierii civilizaţiunii contimporane să fie mai puţin egoişti şi mai magnanimi, mai umani, atunci asemenea crime ca cele ce se comit în faţa lumii de către guvernul rusesc n-ar fi posibile, sub frica d-a fi pedepsite cu dispreţul franc al societăţii culte a Europei întregi, pe când, în momentul de faţă, pe baza oportunismului, operile criminale a unui guvern întreg zac ascunse sub vălul întunericului…
Cine din români nu-şi aduce aminte despre bogăţia cântecelor populare a românilor din Basarabia; aceste cântece, creaţiunea inspiraţiunii poetice a poporului însuşi, zac în uitare, fiind interzisă culegerea lor… Guvernul rus crede posibil a deznaţionaliza prin aceasta un milion de români. (…)
Basarab,
Chişinău, 2 octombrie 1881
ARHIVA TIMPUL
4 aprilie 2012
