Iniţiatorul acestei societăţi este d. Doriso, care a tipărit deja câteva broşuri în privinţa viniculturii şi în ianuarie trecut a trămis „Societăţii propăşirii industriei ruse” o dare de samă amănunţită în privinţa comerţului cu vin din Basarabia. În această dare de seamă d. Doriso, după ce arată cu cifre starea de decadenţă a viniculturii basarabene, după ce declară că cantitatea şi calitatea vinurilor noastre scade din an în an şi că chiar vinicultorii români de frunte ca Alexandru Ralea-Arbore, ca Cotrutz, ca Ziloti etc. sunt în momentul de faţă într-o stare de a nu mai putea produce ceea ce a făcut renumele lor, sunt acum zece ani; d. Doriso declară franc că sprijinul şi ajutorul eficace din partea guvernului este singurul mijloc de a scăpa această ramură de avuţie a Basarabiei. Azi „Societatea propăşirii industriei ruse” a răspuns societăţii noastre printr-o scrisoare adresată d-lui Doriso, preşedintele ei, rugându-l să trămită cât de curând la adresa societăţii un concept de programă şi un proiect de lege capabile a rădica şi apăra vinicultura basarabeană. Imediat după primirea acestei scrisori, societatea noastră s-a şi întrunit şi în momentul de faţă lucrează cu mare activitate pentru a satisface cerinţele societăţii ruse, care este singura capabilă a ne da o protecţiune în această privinţă.
Lucrul de căpetenie pentru vinicultorii noştri este crearea unei instituţiuni de credit şi cererea culminantă care o facem, adresându-ne la guvernul rus, constă în dobândirea unui sprijin puternic şi unui stabiliment de credit pentru a putea concura cu vinurile străine, care ne fac o concurenţă oribilă. Societatea noastră basarabeană a hotărât de a începe falsificarea sau, mai bine zis, prefacerea vinului basarabean în vinuri de butelie, dându-le diferite numiri şi clasificându-le în diferite calităţi, tocmai aşa cum aceasta se practică în străinătate. Ţinta şi tendinţa acestei concurenţe este a nimici importaţiunea vinurilor străine, cel puţin în sudul Rusiei, înlocuindu-le cu vinurile noastre basarabene şi cu cele cari se fac în Crimeea.
Aşadar, suntem pe cale a putea face ceva pentru a scăpa din complicata peire o ramură esenţială a avuţiei noastre naţionale. Rusia n-are vin deloc, consumaţiunea ei în această ramură este foarte restrânsă, rusul nu este obicinuit cu vin şi se mulţumeşte cu rachiuri şi spirtoase, dar în sudul Rusiei aceste băuturi, fiind primejdioase sănătăţii poporului şi aceasta din cauza climatului, încetul cu încetul încep a se înlocui cu vinurile noastre şi cele din Crimeea, aşa că, rădicând producţiunea noastră, noi vom găsi desigur un debuşeu foarte larg pentru produsele noastre, fără a fi supuşi la taxă de vamă. (…)
Basarab,
Chişinău, 20 februarie 1882
