Pretutindeni s-a ridicat o adevărată cruciadă asupra evreilor. Deja de la Crăciun, la Odessa, Balta, Tiraspol şi Nikolaeff s-a aşteptat izbucnirea ostilităţilor contra poporaţiunii israelite; dar fiindcă s-au luat imediat nişte măsuri grabnice, s-a putut înlătura pentru un timp oarecare demonstraţiuni de această natură. La Odessa, unde, cum vă aduceţi aminte, cruciada contra evreilor a devenit un obicei pentru locuitori, pregătirile pentru acest eveniment dezgustător s-au făcut şi se făceau chiar în faţa autorităţilor; presa rusă, în capul căreia, la Odessa, stă reacţionarul ziar Novorossisky Telegraph, tipărea adevărate proclamaţiuni către poporaţiunea creştină, aţâţând-o contra evreilor; dar, cu toate acestea, pentru anul acesta Odessa a rămas afară din cercul rezbelului contra israeliţilor şi aceasta numai şi numai graţie noului guvernator, Rimsky-Korsakov, care a luat măsuri speciale pentru acest scop.
Cele mai neplăcute şi dezgustătoare fapte s-au comis în oraşul Elisavetgrad, unde bătăile feroce au avut loc la 15-17 aprilie. În decursul acestor trei zile stradele oraşului Elisavetgrad au fost pline de nişte bande care se compuneau specialminte de lucrători ruşi, de copii şi de ţărani veniţi în oraş cu singurul scop d-a participa la bătăile proiectate. Casele evreilor sunt cu desăvârşire distruse, mobilile şi lucrurile sfărâmate şi lepădate pe strade. „Am văzut – scrie corespondentele ziarului Odeski Vestnik – cu propriii mei ochi Strada Mare (Bolşaia Uliţa) acoperită cu puf care provenea din perinile şi saltelele evreilor; bătăuşii au rupt cu cuţite aceste obiecte şi au împrăştiat înadins puful pe stradă. Pe strada Nevskaia s-a făcut o adevărată distrugere în tot cuprinsul caselor evreieşti; magazinul de botine şi încălţăminte de copii al d-lui Ecselbirt a fost sfărâmat, marfa toată azvârlită prin ferestre şi împrăştiată prin stradă; pentru a o străbate am fost nevoit a călca pe cizme şi botini de dame care acopereau toată strada; mi s-a spus că magazinul conţinea peste 20.000 părechi şi că toată marfa a fost aproape cu desăvârşire distrusă; magazinul de bijuterie şi ceasornicărie al d-lui Grimberg a fost asemenea călcat; banda care a operat această călcare n-a furat nici măcar vreun inel ori vreun ceasornic, dar prin aceasta bietul neguţător n-a pătimit mai puţin, fiindcă toate obiectele de aur au fost zvârlite prin ferestre pe stradă, unde oamenii îmbrăcaţi în haine negre n-au fost aşa de scrupuloşi cum s-a arătat poporul-bătăuş, ci, din contra, mulţi rădicară obiectele căzute şi le ascunseră în buzunarele hainelor lor. Neputând sfărâma casa de fier a d-lui Grimberg, banda a izbutit cu multă greutate a o azvârli din etagiul al doilea pe stradă; casa, fiind foarte grea, a intrat în pământ şi chiar alaltăieri încă am văzut-o tot în acel loc. Se zice că pagubele neguţătorului sunt de peste 50.000 lei”.
Poporul nu jefuia, nu fura, ci distrugea; numai cârciumile şi restaurantele ovreilor au fost jefuite; dar aceasta este, după opinia mea, foarte natural. Un biet ţăran, un biet argat, rămânând neclintit în faţa unui ceasornic ori unei părechi de botini pentru dame, şi-a văzut inima învinsă prin aspectul mult iubitei votka. În faţa unui butoi el n-a putut rezista la tentaţiunile spirtului şi iată pentru ce să zice că cei arestaţi de către poliţie n-au decât nişte cadavre îmbuibate de spirt. Mulţi din arestaţi au şi murit în temniţele oraşului numai din cauza teribilei cantităţi de vutcă ce au consumat. (…)
Basarab
Chişinău, 21 aprilie
ARHIVA TIMPUL
21 martie 2012
