Căci nu putea porni la drum fără un proroc, despre care vorbea încă poetul şi preotul Alexe Mateevici… La acest rol pretinde scriitorul Ion Druţă, stabilit din tinereţe la Moscova. În scurt timp însă Druţă, după propria sa expresie, a „coborât din căruţa naţiunii”, trecând cu căţel şi purcel de partea duşmanilor neamului românesc, ratând astfel cariera de patriarh al neamului.
În cele două decenii care s-au scurs de la naşterea R. Moldova, nu a apărut nimeni care să poată pretinde la rolul de autoritate morală incontestabilă în societate. A existat unul, Grigore Vieru, dar zborul lui a fost frânt de un bloc de beton de lângă Ialoveni, iar în timpul vieţii a fost asasinat moral de o haită de ticăloşi plătiţi de Voronin… Astăzi, nu există nicio personalitate, unanim acceptată de întreaga societate – cel care-i dorit de moldovenii români, nu-i acceptat de moldovenii ruşi. Şi viceversa. Totul a fost politizat, până şi corurile păsărilor călătoare din crâng se formează pe principii politice şi geopolitice – în funcţie de ţara în care au iernat. De peste 20 de ani, nu mai contenesc bătăliile, de peste 20 de ani, fel de fel de „partide” şi „curente” ţin societatea moldoveană pe baricade: comunişti, frontişti, interfrontişti, socialişti, agrarieni, pefedişti, pepecedişti, peceremişti, snegurişti, sanghelişti, lucinschişti, voroninişti, roşchişti, diacovişti, pelişti, peledemişti filatişti… În aceste două decenii, prin faţa noastră s-a perindat o galerie întreagă de personalităţi politice, din care însă nici una nu a devenit prorocul de care duce lipsă noua ţărişoară: Snegur, Druc, Moşanu, Sangheli, Lucinschi, Sturza, Matei, Roşca, Andronic, Pavlicenco, Ciubuc, Voronin, Braghiş, Tarlev, Greceanâi, Filat, Lupu, Ghimpu. Unii au reuşit să-şi păstreze un minim de respect şi onorabilitate, alţii (şi exemplu mai elocvent decât Roşca nu există) s-au prăbuşit moral, devenind nume de ocară şi dispreţ public.
Putem continua cu o listă lungă de nume sonore de scriitori, ziarişti, compozitori, preşedinţi de concerne, academii, curţi (de conturi sau constituţionale), miniştri etc., dar nu vom da de un proroc. Să fim atenţi: toţi care s-au implicat într-un mod mai activ în politică au fost murdăriţi, cu metodă – cu aceeaşi metodă: în anii ’90, că să fie demolată imaginea cuiva, se spunea despre el că e „securist”, „kaghebist”, mai apoi că-i „omul Moscovei”, iar în ultimii doi ani – că-i „mafiot” şi „omul lui Plahotniuc”. Campion la probă de etichetare rămâne a fi „creştin-democratul” Iuri Ivanîci Roşca. Dacă cineva va avea curiozitatea să facă lista celor murdăriţi de Roşca timp de două decenii, va înţelege mai bine de ce R. Moldova a rămas fără repere morale unanim acceptate… La moldoveni politica-i murdară şi i-a murdărit pe toţi. Nu avem nici un nume moral, nici o conştiinţă, nici un reper – totul a fost terfelit şi zoit, în aşa fel ca, atunci când societatea va avea nevoie de un model, să nu-l aibă. Şi nu-l are. Comuniştii sovietici ştiau să creeze „modele” – eroi ai muncii socialiste, fruntaşi în producţie, laureaţi ai premiilor Lenin şi de Stat ş.a.m.d. Când partidul ajungea la ananghie şi avea nevoie să manipuleze societatea, îi scotea pe aceştia la televizor. Astăzi nu ai pe cine scoate – toţi au fost demonizaţi şi discreditaţi. Astăzi laureaţii distincţiilor de stat ai R. Moldova sunt denigraţi şi fluieraţi de acei care nu au primit distincţiile respective.
Ne plângem că nu avem valori, dar când le avem – le denigrăm şi le contestăm vehement, până acestea mor. O valoare autentică se simte inconfortabil în R. Moldova. În această ţară se simt bine nulităţile, ticăloşii plătiţi, asasinii morali ai intelectualilor de valoare. Nu numai la nivel de elite, dar şi la nivelul muritorilor de rând se întâmplă aceleaşi lucruri: ne macină boala invidiei, mergem la biserică pentru a plăti preotului să se roage ca să moară capra vecinului, avem vocaţia negării, demonizării, discreditării, blamării, demolării…
Meritocraţia? Foaie verde! Azi sunt în vogă şarlatanii, pragmaticii, descurcăreţii…
Cine a mai rămas curat azi în R. Moldova? Nimeni.
Azi toţi caută un preşedinte, care ar deveni, chipurile, o salvare. Aiurea. Moldova are nevoie de un proroc. Dacă daţi de el, telefonaţi în ceruri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
