Lucrarea, ce măsoară 460 x 880 este o pictură murală realizată de către celebrul pictor renascentist pentru patronul său, ducele Ludovico Sforza din Milano și reprezintă scena biblică a ultimei cine a lui Iisus Cristos, așa cum este descrisă în Evanghelia după Ioan (13:21), redând reacțiile diferite ale apostolilor săi, după ce Iisus anunțase că unul dintre discipolii săi îl va trăda.
Pictura se află în fosta sală de mese a bisericii dominicane Santa Maria delle Grazie din Milano, iar schițele premergătoare lucrării s-au păstrat și se găsesc în Muzeul Albertina din Viena, la “Accademia” din Veneția și în “Royal Library” din castelul Windsor.
De câțiva ani, la o privire mai atentă asupra picturii, specialiștii au lansat teoria potrivit căreia tabloul conţine câteva secrete. Mai mult decât atât, există și o legendă cu privire la “Cina cea de taină” a lui da Vinci, care ascunde o morală.
Când a conceput această scenă, Leonardo s-a izbit de o mare dificultate: trebuia să picteze Binele – sub chipul lui Iisus – și Răul – sub chipul lui Iuda. Și-a întrerupt lucrul la jumătate până când avea să găsească modelele ideale. Într-o zi, în timp ce asista la repetiția unui cor bisericesc, a văzut într-unul din băieți imaginea desăvârșită a lui Hristos. L-a invitat la el în atelier și i-a reprodus trăsăturile în studii și schițe.
“Cina cea de taină” era aproape gata – da Vinci, însă, nu găsise modelul ideal pentru Iuda. Cardinalul care raspundea de biserică începu să-l preseze, cerându-i să isprăvească numaidecât fresca. După mai multe zile, pictorul a întâlnit un tânăr îmbătrânit prematur, zdrențăros, beat, lungit în șanț. Cu mare greutate ajutoarele sale îl duseră până la biserica unde urma să-i picteze chipul fără schițe prealabile.
Da Vinci se apucă să picteze, uimit de trăsăturile necredinței, ale păcatului, ale egoismului atât de bine imprimate pe fața lui. Când pictorul a terminat, cerșetorul, revenindu-și oarecum din beție, deschise ochii și văzu pictura din fața lui. Un amestec de uimire și tristețe îi apăru pe chip și zise:
– Am mai văzut pictura asta! – Când? întrebă da Vinci surprins. – Acum 3 ani, înainte de a fi pierdut tot ce aveam. Pe vremea aceea cântam în corul bisericii și duceam o viață plină de vise, iar artistul m-a convins să pozez ca model pentru chipul lui Iisus.
Morala este aceea că Binele și Răul au unul și acelasi chip, totul depinde de momentul în care unul sau altul taie calea oricărei ființe umane.
“Cina cea de taină"" a fost pictată de nenumăraţi artişti. În fiecare dintre picturi, capul lui Iisus este încadrat într-o aureolă, însă în versiunea lui Leonardo da Vinci aureola nu este prezentă, ceea ce îi face pe experți să afirme că acesta ar putea fi un semn că Iisus nu era nemuritor.
Prin omiterea pictării aureolelor, da Vinci a încercat să transmită un mesaj, a explicat Mario Taddei, expert în arta lui da Vinci, care a petrecut 15 ani analizând munca artistului.
,,Cred că Leonardo nu a pictat niciodată aureola pentru că a crezut că acei oameni sunt oameni normali, iar acesta este adevăratul secret al lui Leonardo,” a explicat Taddei.
