Am constatat recent că unul dintre prietenii mei, care știam că se descurcă destul de bine pe loc, și-a făcut deja bagajele. Împreună cu soția și copii, au hotărât că a venit timpul să își încerce norocul pe alte meleaguri, mai civilizate, unde sistemul lucrează în favoarea cetățeanului simplu.
Chiar dacă deține o mică afacere care îi aduce un venit, tânărul oricum s-a hotărât să plece. Mi-a povestit cât de greu i-a fost să crească această afacere, câtă muncă și suflet a depus în produsul său. Iar aici a enumerat toți membrii familiei, care l-au sprijinit în ceea ce și-a propus să facă. Dar nu a mai rezistat în fața sistemului distructiv din Republica Moldova. M-a anunțat că își vinde afacerea și ce are pe lângă casă pentru un viitor mai bun pentru copii săi. În timp ce părinții lui au muncit o viață din greu, el a încercat la fel să își asigure traiul, își dorește pentru copii săi un alt viitor.
După multe ezitări, calcule și multă răbdare în fața sistemului care l-a îngenuncheat, a hotărât că acum a venit momentul să lase brațele în jos în fața guvernării nestatornice din țara noastră.
Câți mai sunt ca el, tineri antreprenori care au cunoscut greutățile de a crește o afacere și vor să plece? Cunoaștem atâtea istorii de succes a tinerilor antreprenori. Dar câți sunt acei care au renunțat să construiască ceva în Moldova, sau chiar să trăiască din cauza minunilor sistemului nostru?
Și dacă cei care se descurcă pleacă, ce fac oamenii simpli?
