Se zice că principalul motiv al „catastrofei” ar fi faptul că elevii nu mai au de la cine copia. Cu alte cuvinte, dacă până mai deunăzi, în fiecare clasă se găseau minim trei-patru elevi, care știau câte ceva ce să scrie pe foile cu itemi de la examene, acum numărul acestora a scăzut într-atât de mult, încât administrațiile școlilor se gândesc la metode în care să „dozeze” acești câțiva elevi cu ceva pentru ca fiecare clasă să aibă în timpul examenelor minim un elev de la care să copieze.
Evident, explicația este una ironică și are un substrat cu totul dramatic, aceasta evidențiind dependența majorității elevilor români de surse, să le zicem „alternative”, în timpul examenelor. Știm cu toții că dependența de factori externi este stimulată, în general, de nesiguranță. Iar dacă ne referim la cazul particular al elevilor (fie că sunt din România sau din R. Moldova) trebuie să avem în vedere nesiguranța elevului în propriile capacități, nesiguranța privind sistemul de evaluare și, în fond, nesiguranța în faptul că ocupația lui de bază numită generic „a merge la școală” îi va oferi ceva mai bun în viață decât renunțarea la această ocupație.
Ce ar trebui să se întâmple, atunci, pentru ca aceste tipuri de nesiguranță să dispară, sau cel puțin să nu mai aibă impactul distructiv pe care îl are acum, pe tot parcursul anilor de studiu? În primul rând, să nu ne mai mințim pe noi înșine că situația s-a înrăutățit de ieri până azi. Din punctul meu de vedere, situația a degradat treptat, rapid și sigur. Diferența este că în anii trecuți a ieșit la iveală o realitate dură pe care am negat-o până acum, fie din comoditate, fie din lașitate, fie din alte motive imputabile tot nouă. Acum, datoria noastră de elevi, părinți, profesori, funcționari, consilieri și directori, este să ne asumăm treaba asta, să tragem aer în piept și să ne mișcăm cu spor. Dacă ne-ar reuși, deci, să rezolvăm chestiunea asumării sincere, elevii ar mai scăpa de nesiguranța în propriile lor capacități, pentru că nu s-ar mai simți ei cea mai proastă generație sau, cum ni se mai spunea nouă în liceu, „a tunat și v-a adunat!” (și sunt sigur că nu doar noi ne-am bucurat de asemenea mostre de încurajare, altfel, de înțeles).
Sistemul de evaluare ar trebui să devină mai transparent, în sensul în care componența comisiilor de evaluare să fie publică, fiecare membru să-și asume nota dată fiecărui elev; să existe niște criterii clare de evaluare a performanței, care să fie convingătoare și pentru majoritatea elevilor, nu doar pentru profesori, care au deseori tendința periculoasă de a se erija în stăpânii adevărului absolut despre valori și viață; să se organizeze simulări periodice obligatorii ale examenelor de capacitate (clasa a IX-a), ale tezelor și în fine, ale BAC-ului, inclusiv consiliere ante și post-examen, pentru ca toată lumea să înțeleagă logica, mecanismul și metoda de examinare și pentru a nu mai exista acuzații că elevii s-ar fi simțit terorizați psihologic din cauza atmosferei cu totul deosebite din ziua BAC-ului.
Cel mai greu de schimbat, însă, rămâne tipul de perspectivă pe care o poate prezenta statul R. Moldova în momentul respectiv. În ce măsură le va folosi diploma de 11 clase sau de BAC tinerilor absolvenți? Cât de siguri sunt absolvenții că-și vor găsi un loc de muncă datorită acestei diplome? Câtă siguranță le va oferi acel loc de muncă (identificat în baza diplomei sau în baza relațiilor personale) absolvenților? Toate acestea sunt dileme la care mulți dintre noi ar avea mai curând răspunsuri vagi și sumbre și la care mare parte din angrenajul instituțional al republicii au datoria de a veni cu soluții reformatoare.
P.S. Omul din fruntea acestui angrenaj instituțional, premierul RM a declarat recent că trebuie să existe o condiție pentru absolvenții de liceu din RM care absolvă universitățile din România, prin care aceștia să fie obligați să revină de unde au plecat, dacă vor exista locuri de muncă. Iar dacă nu li se va oferi acel loc de muncă, aceștia vor fi liberi de contract. Propunerea are, din câte înțeleg, statut de testare a opiniei publice și încă se află la un nivel abstract. Dar o mai putem înțelege și altfel: până și premierul s-a resemnat, iar elevii din RM pot rămâne la fel de nesiguri pe toate cele și să-și caute în continuare surse de inspirație alternativă. Că doar republica-i are mereu pe absolvenții din România care vor fi obligați să se întoarcă pentru a le rezolva problemele celor rămași în stânga Prutului și care, la un moment dat au avut de la cine să copieze.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
