Din clipă în clipă urmau să sosească o mulţime de oaspeţi. Văzând că soţia nu se încadrează în timp, soţul şi-a pus şorţul şi a început să spele nişte farfurii. În acel moment a auzit vocea uluită a soacrei: „Ce faci?!”. „Lasă-l, mamă, a intervenit fiică-sa. La oraş nu are de cărat lemne, nici de adăpat vitele!..”. Mama era însă de neconvins. Acolo, în satul ei, bărbaţii se apucă de treburi casnice numai când femeile se află la maternitate…
Mă simţeam în rolul judecătorului din fabulă: parcă avea şi soacra dreptate, căci ea ţinea la vechea orânduială a lucrurilor. Dar parcă nici fiică-sa nu era departe de adevăr. Cândva, diviziunea muncii la sat punea clar în seama bărbaţilor munca de afară, rezervând femeilor grijile casei. Nu ştiu dacă astăzi la ţară mai ţine cineva cont de această repartizare a funcţiilor, dar ştiu că la oraş ea pur şi simplu nu există. Aici, femeile aleargă la piaţă „pentru că el niciodată nu ştie ce să cumpere”; cheamă meşterul, „pentru că robinetul e defectat de două săptămâni, iar el nu-l observă”, nu merg la spectacol, pentru că „îl aştept să vină din deplasare şi încă nu am terminat curăţenia”…
Ne plângem că femeile ajung greu la guvernare? De fapt, cele care guvernează ţara sunt femeile. Ele au grijă, de dimineaţă până seara, de casă, masă, copii, soţi şi… lista poate continua. Cum să ajungă în vârful piramidei Puterii, dacă au atâtea de făcut în jurul piramidei?
Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
