Importanţa „Simbolului de credinţă” constă în faptul – aşa cum se vede şi din nume – că a fost conceput ca un rezumat al învăţăturii ortodoxe. El a fost formulat în secolul al IV-lea în cadrul Sinodului I Ecumenic (Niceea, 325) şi Sinodului II Ecumenic (Constantinopol, 381). În limba greacă sinod înseamnă adunare, iar ecumenic – a toată lumea.
După cum aminteam într-un articol precedent, Sinoadele Ecumenice – şapte la număr – se întruneau în cazuri deosebite, cu rolul de a îndrepta o învăţătură greşită din sânul Bisericii şi la care participau ierarhi şi teologi din întreaga lume creştină.
Primele două articole ale Crezului, cele referitoare la Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul, au fost scrise ca urmare a ereziei lui Arie care contesta dumnezeirea lui Iisus Hristos şi care învăţa că Fiul lui Dumnezeu e mai mic decât Tatăl şi este creat de Tatăl. Datorită eresurilor sale a fost convocat primul Sinod Ecumenic la Niceea. Sfântul Nicolae, episcop în Mira Lichiei, care era cunoscut ca un ierarh foarte blând, a fost atât de scârbit de învăţătura lui Arie încât s-a ridicat de la locul său şi, în plină şedinţă a Sinodului, l-a plesnit peste obraz. De aici şi obiceiul contemporan de a da celor răi un băţ de Sfântul Nicolae.
Primul articol nu a iscat controverse deoarece era un adevăr unanim acceptat: „Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute”. Dumnezeu Tatăl este doar unul („cred într-unul”), Cel care are grijă de toţi şi de toate fiind prin aceasta atotţiitor sau atotputernic, după cum reiese din originalul grecesc, Pantocrator; Creatorul tuturor, al celor văzute – toată lumea materială; şi al celor nevăzute – lumea îngerilor. Biblia începe cu mărturisirea aceasta: La început (crearea timpul) a făcut Dumnezeu cerul (lumea îngerilor) şi pământul (lumea văzută) (Facerea 1; 1).
Pentru înlăturarea ereziei arianiste au avut loc multe discuţii şi s-a scris al doilea articol al Crezului, Părinţii Sinodali reuşind să sintetizeze învăţătura despre Mântuitorul Iisus Hristos, în baza mărturiilor din Sfânta Scriptură. Însă lămurirea acestuia constituie o discuţie aparte.
