Dupa ani de impartire frauduloasa a patrimoniului, dupa spectacole cu proteste la care au prostit lumea credula adunata la Chisinau, dupa adularea dezgustatoare a regimului comunist, dupa ce au vandut proprietatea sindicatelor, dupa ce au primit salarii enorme si au slujit in loc de decor pe coridoarele guvernului, iata ca liderii tacuti de mai ieri ai sindicatelor au prins la glas.
Poporul oropsit a sarit in sus de bucurie, crezand ca liderii sindicali vor sa povesteasca cum au vandut hotelul „Cosmos” si cum vor sa se imparta cu poporul din milioanele cu care s-au pricopsit. Sau ca vor sa-si retraga sustinerea pentru toate „initiativele sefului statului”, sau ca vor sa le spuna oamenilor, fie si cu un an intarziere, ca si in RM a venit criza. Dar alta este ingrijorarea liderilor nostri sindicali. Ei, cazuti parca de pe Luna, se indigneaza ca au crescut preturile si ca se inchid scoli in care invata cate cinci elevi.
Si care-i problema?, m-am intrebat. Oare indignarea nu este arma sindicatelor moldovenesti? Numai ca un gand antipopular imi macina justificarea: oare de ce liderii sindicali nu cunosc motivul cresterii preturilor si de ce nu pricep ca nu poti intretine o scoala cu cinci elevi? Iar daca ii doare atat de mult soarta scolilor inchise, de ce nu au un grafic de deplasare a activistilor in teritoriu pentru a contribui personal la sporirea natalitatii?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
