SIS doarme? Moldova, piață de import a xenofobiei ungurești

Țara care deschidea drumul spre democratizarea statelor din spatele Cortinei de Fier a ajuns să fie o sursă de îngrijorare pentru cancelariile occidentale din cauza derapajelor brutale către extremismul de dreapta. Zeci de organizații neofasciste și revizioniste și-au făcut apariția ca și ciupercile după ploaie la primele semne de neputință ale administrației de la Budapesta de a rezolva situația economică din țară, pe fondul crizei europene. Ceea ce este și mai grav este că nazismul a devenit o marfă de export, iar – după România, Slovacia și Serbia – R. Moldova, o țară care nu-și găsește făgașul economic și politic, se dovedește o excelentă „piață” de desfacere a acestui produs ideologic expirat, care este xenofobia.
Extremiștii unguri au și găsit punctul comun din care să îi ademenească pe câțiva moldoveni în acest joc periculos de-a „patrioții”: ura viscerală față de români. E cel mai ușor să explici eșecurile proiectelor naționale prin implicarea „străinilor” decât să identifici și să lupți cu propria incompetență. Reprezentanți ai filialelor din România ale unor organizații precum „Mişcarea tinerilor din cele 64 de comitate”, „Garda Maghiară”, „Oastea haiducilor”, „Armata naţională a santinelelor”, „Armata brigadierilor”, „Garda Naţională Ungară”, urmaşa „Gărzii Maghiare” (interzisă prin lege în Ungaria) ş.a., grupări cu comportament clar neofascist, care pledează pentru eliminarea, inclusiv fizică, a nemaghiarilor, după ce au declanșat reacții oficiale de protest din partea SUA, a Occidentului și chiar la ONU, își trimit intermediarii la Chișinău pentru a racola adepți ai ideilor care au creat unul dintre monștrii secolului XX, nazismul, alături de comunism, cele mai criminale regimuri din istoria omenirii.

Exhibiționiști de calibrul lui Csibi Istvan (un etnic maghiar din România care a ajuns „celebru” după răfuielile sale cu păpuși de paie pe care le spânzură prin spații publice din județele secuiești, decretând că e vorba despre revoluționari români) își dau mâna cu pseudopatrioții moldoveni în manifestări pe cât de ridicole, pe atât de îngrijorătoare. Astfel, individul care a băgat „spaima” în momâi, alături de câțiva ciraci de-ai săi, a fost recent oaspete al capitalei R. Moldova, unde s-a întâlnit cu cei care se pretind apărători ai „moldovenismului”, pentru a pune la cale strategia acțiunilor care să îi scoată din anonimatul meritat în care se află. Gazde le-au fost membrii unor organizații fantomă, dintre care unele respinse de la înregistrare de justiția autohtonă, dat fiind caracterul ilogic și lipsit de fundament pe care doresc să se constituie. Ultimul „fruct” al iubirii debile dintre cele două tabere a fost mitingul din fața Ambasadei României de duminică. Manifestare în cadrul căreia câțiva rebegiți au afișat un banner prin care își declarau susținerea față de autonomia Ținutului Secuiesc din dreapta Prutului.

Dacă, deocamdată, în spațiul public declarațiile acestor personaje se străduiesc, fără succes, să mascheze xenofobia, situația este total diferită pe site-urile de socializare, acolo unde întreaga lor incultură istorică, dublată de frustrare și ură, este desfășurată în scopul atragerii de noi adepți. Incitările la ură și agresivitatea verbală sunt doar preludiul unor viitoare răfuieli fizice, cu care, de fapt, chiar amenință pretinșii „patrioți” pe toți cei care nu susțin aberațiile lor. Moldova, care în ochii lumii occidentale încă mai poartă stigmatul de fostă republică sovietică, are destule probleme de imagine pentru ca niște dezaxați să îi mai creeze una în plus, aceea de societate xenofobă. Crizele politice, lipsa de idei care să dea un orizont de speranță oamenilor sunt un teren fertil pentru cei care propovăduiesc ura. Din aceste motive, ar fi bine ca instituțiile care veghează la siguranța cetățenilor să fie atente la aceste manifestări, care, deși demne de râs, deocamdată, pot degenera cu prejudicii imense pentru stat, ceea ce le-ar face de plâns. Asta înainte ca în locul păpușilor de paie să fie luate de oameni reali. Pentru cei care își amintesc masacrele comise de predecesorii acestor gărzi în Transilvania, cărora le-au căzut victime sute de oameni nevinovați, nu e o glumă.