Sminteli la Chişinău

Dacă vorbim de marea masă a românilor, atunci lucrurile sunt mai simple. Majoritatea românilor ştiu că Basarabia a fost furată de sovietici şi transformată în Republica Moldova. Nu prea sunt cunoscute detaliile istorice, însă mulţi ştiu că sminteala cu limba moldovenească este o invenţie sovietică care va dispărea odată cu purtătorii moştenirii acestui imperiu. Majoritatea românilor ştiu că există programul de redobândire a cetăţeniei române, că există programe de acordare de burse pentru studenţi din R. Moldova, că Voronin este rău şi că R. Moldova ar trebui să intre în Uniunea Europeană. Şi cam atât ştiu românii. Detaliile şi dedesubturile luptelor politice de la Chişinău sunt văzute simplist: comuniştii cei răi şi democraţii cei buni. Plus aşa-numiţii unionişti sau proromâni. Ciorba care fierbe de la începutul anului la Chişinău este ciudată şi confuză: nu mai este clar cine sunt comuniştii cei răi şi cine sunt democraţii cei buni.

Oamenii mai avizaţi de la Bucureşti – din mediul academic, din clasa politică şi din mass-media – sunt rezervaţi în ceea ce priveşte malul stâng al Prutului. Mulţi au fost la Chişinău, au cunoscut mai în detaliu fenomenul numit Basarabia şi fiecare a tras o serie de concluzii care se întind pe o plajă foarte largă a dezamăgirilor şi care ating foarte puţin marginile optimismului, fără a se opri aproape deloc în zona entuziasmului. Pentru toţi aceşti oameni au devenit clare câteva principii care s-au transformat într-un program ad-hoc pentru Basarabia: menţinerea dreptului de redobândire a cetăţeniei române, menţinerea programelor de burse şi sprijin pentru aderarea la Uniunea Europeană. Cei care s-au băgat prea adânc în ciorba politică de la Chişinău s-au opărit foarte tare şi şi-au învăţat lecţia, alţii sunt masochişti şi se opăresc cu plăcere ori de câte ori au ocazia. Până la urmă, se pare că nu contează foarte mult cine strigă mai tare în stradă, ci mai degrabă contează cine reuşeşte să îşi ţină coloana vertebrală dreaptă, să nu se vândă pe treizeci de arginţi şi să urmeze un drum coerent de recuperare şi promovare a identităţii româneşti.
Este foarte greu de spus cine este comunistul cel rău şi cine este democratul cel bun din stânga Prutului. Ciorba politică de la Chişinău este dificil de separat în aceste zile şi poate că nici nu mai contează cine este comunistul cel rău. Voronin încă mai aruncă pietre în baltă spunând că limba română nu există, că românii au furat limba moldovenească. Precum un clovn bătrân şi obosit, Voronin nu mai reuşeşte să stârnească nici măcar zâmbete de milă. Ştim cine este comunistul cel rău, mult mai greu este să îl vedem pe democratul cel bun în învălmăşeala sinucigaşă din aceste zile.