Exact la acest tip de reacție a copiilor m-am gândit când am auzit că socialiștii se dau iar de ceasul morții să organizeze un referendum pentru demiterea primarului Dorin Chirtoacă. Nu îmi ieșeau din minte fețele copilașilor de grădiniță cu limba scoasă.
De obicei, un referendum se organizează după o mare gafă. De exemplu, atunci când are loc o nenorocire din cauza corupției sau a administrației locale. Cum a fost cazul incendiului de la cantina La soacra. Un referendum nu se face așa, ca o întâlnire la bere, te trezești dimineața și te gândești că n-ar strica un referendum cu prietenii după orele de serviciu.
Dar ce scuză credeți că au găsit? Socialiștii îl acuză pe primar de administrarea defectuoasă a orașului: „În acest an Chirtoacă va fi demis. După aceasta vor fi organizate alegeri în municipiul Chișinău, ca să poată participa toată lumea. Vom ajunge la CEDO, dacă va fi nevoie”, a declarat (cu limba scoasă) Ion Ceban, care consideră că orașul nostru nu mai are „timp de pierdut, iar statul nu poate să mai piardă bani”. De parcă referendumurile și anticipatele se fac pe nasturi!
Știu că aproape jumătate din locuitorii Chișinăului s-au săturat de Dorin Chirtoacă, dar nu destui încât să reușească socialiștii să îl demită. Pentru că un număr considerabil de alegători se întreabă de ce l-ar da jos pe actualul primar ca să voteze un socialist? Ce lucruri extraordinare ar face la Primărie Zina Carabina?
A, știu, ar schimba limba de stat de pe site-ul Primăriei din română în moldovenească și, bineînțeles, ar scoate drapelul Uniunii Europene, ar lua clădirea biroului NATO și l-ar însoți pe Dodon la Moscova.
Costă, domnilor, un referendum. Ne jucăm de-a șoarecele și pisica pe banii publici. Acestea sunt marile reforme socialiste: referendumuri pe banii publici și plimbări la Moscova. Pentru ce ne trebuie așa ceva? Oare socialiștii și-au dat seama că pierd teren din pricina lui Igor Dodon care a reușit să își dezamăgească deja o parte de electorat și vor să prindă fuga-fuguța un loc cald?
Modul în care nu reușesc niciodată să vină cu o inițiativă pozitivă, ci doar cu referendumuri, proteste și lătrături în public (din poziții oficiale!), îmi amintește analogia cu scosul limbii la grădiniță. Cu două mari diferențe: copiii nu au această reacție cât e ziua de lungă și, spre deosebire de socialiști, ei pot fi simpatici. Eu chiar cred că vom ajunge ca Dorin Chirtoacă: să fugă socialiștii după noi cu limba scoasă.
Peste toate acestea, mă mir de fiecare dată cum toate inițiativele, proaste și foarte proaste, din țara asta se fac pe banii noștri. Chiar atât de donurași (ca să îl citez pe Alexandru Vakulovski) suntem?
Moni Stănilă
