Soros şi ameninţarea celui de-al Treilea Reich

Este cel puţin o ipocrizie din partea speculantului financiar George Soros să acuze Germania că domină Uniunea Europeană.

George Soros a câştigat primul miliard de dolari printr-un atac speculativ împotriva lirei sterline pe 16 septembrie 1992, atac care i-a adus renumele de „omul care a spart banca Angliei”. Pierderile Marii Britanii, în urma acestui atac financiar, au fost evaluate la 3,4 miliarde lire sterline. George Soros a fost şi este un speculant financiar fără scrupule, activităţile sale economice nu constau în investiţii care să creeze locuri de muncă, principala sa activitate constă în speculaţii financiare. Să explic de ce cred că Soros este un ipocrit atunci când condamnă Germania pentru situaţia economică din Uniunea Europeană.

Mecanismul prin care speculanţii internaţionali atacă periodic moneda euro este unul destul de simplu şi este pus în practică de mai multă vreme. Ori de câte ori una din ţările europene cu probleme financiare încearcă să se împrumute prin obligaţiuni de stat se produce un atac împotriva monedei euro care îşi pierde din valoare. Vânzarea obligaţiunilor spaniole, italiene sau greceşti se face astfel la un preţ mai mic, iar diferenţa este acoperită de Banca Centrală Europeană care susţine moneda euro. Injecţiile de capital intră în buzunarele speculatorilor. George Soros nu este străin de aceste atacuri periodice împotriva monedei unice, iar ipocrizia lui constă în faptul că îşi permite să ofere sfaturi după ce a speculat masiv această slăbiciune a Uniunii Europene.

Germania a identificat problemele economiei sale încă din anul 2002, iar reformele pieţei de muncă germane s-au desfăşurat treptat începând din 2003. Astfel a fost ţinut sub control şomajul, a fost reformat sistemul public de pensii şi cel al ajutoarelor sociale. Germania s-a pregătit de criza economică în perioada anilor 2003-2008.

Acuzaţiile împotriva Germaniei din prezent sunt că refuză crearea unor obligaţiuni europene comune care să acopere datoriile tuturor statelor din zona euro, însă nu este clar în ce măsură ar trebui Germania să preia sau să garanteze datoriile altor state. Solidaritatea europeană este un concept-cheie, însă este cât se poate de corect din partea Berlinului să ceară disciplină bugetară din partea celorlalte state. Acuzaţia că Germania creează un „Reich” al regulilor financiare nu este altceva decât pură propagandă. Nu este normal ca o ţară să se împrumute, şi alta să plătească. George Soros a făcut ceva cu banii câştigaţi prin speculaţii financiare: şi-a creat o gigantică reţea de propagandă europeană pornind de la golul ideologic din Europa de Est de după căderea comunismului. Acum această reţea de propagandă serveşte fără crâcnire interesele creatorului ei. Pe româneşte: hoţul strigă hoţii!