Există mulți oameni, în principal, dintre cei care se recomandă ca intelectuali, ce disprețuiesc sportul de performanță din mai multe motive. Unul, de înțeles parțial, e faptul că deja nu mai putem vorbi de sport de performanță, ci mai degrabă de afaceri de miliarde, influențări, jocuri de putere. Pe de altă parte cred că un scriitor care câștigă la bătrânețe premiul Nobel pentru literatură e depășit cu ușurință de un fotbalist sau tenismen de performanță.
Însă aici ne reîntoarcem la o altă discuție: un bancher, un programator, un patron câștigă mai mult decât un medic sau un profesor. Toți suntem în tinerețe în fața unei alegeri: ce vrem să facem în viață? Și nimeni (sau aproape nimeni) nu ne silește spre un drum pe care îl urâm.
Când ne raportăm la sportul de performanță trebuie să avem în vedere, în primul rând, programul pe care îl urmează din copilărie sportivul. E greu de crezut că lectura te poate solicita la fel de mult. Program zilnic de antrenament, alimentație controlată, accidentări, probleme medicale, investiții financiare și – de obicei – adio program de joacă.
Pe de altă parte, nouă, celorlalți, care nu suntem sportivi, ne face mare plăcere să ne oprim din treburile noastre zilnice și să urmărim, din când în când, un eveniment sportiv. Pe de o parte, ce fac sportivii e tot un fel de artă, realizată direct sub ochii publicului, cu un final rareori simplu de prevăzut.
Să urmărești un meci de tenis sau de fotbal poate fi uneori un timp acordat pentru a citi biografia altcuiva. E bine să respectăm munca sportivilor, iar dacă ne face plăcere să îi urmărim, cu atât mai bine.
Pentru mine, Campionatul Mondial de fotbal e motiv de bucurie, mai ales când câștigă echipa preferată și nu de puține ori în viață am învățat lecții importante dintr-un meci de fotbal sau din atitudinea unui arbitru corupt. Le urez microbiștilor vizionare plăcută, seri vesele și răcoroase.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
