Retorica împrumutată de la comunişti a arătat clar din ce tabără se trag iubitorii de tot ce e moldovenesc şi punctum. Ieşirea a fost prilejuită de o dată istorică – recunoaşterea de către regele ungar Ludovic I de Anjou a independenţei Ţării Moldovei pe 2 februarie 1365. Nu ştiu cât de bine conaţionalii noştri cunosc trecutul neamului, dar statalismul naşte monştri în mintea unora. Să sărbătoreşti independenţa Ţării Moldovei şi să declari că vorbeşti în limba moldovenească înseamnă să scuipi în memoria lui Bogdan I, voievod român din Maramureş care a întemeiat acest stat medieval. Dar nu înainte de a pupa mâna lui Stalin şi să strigi „Trăiască şi înflorească limba moldovenească!”. (Care „moldovenească”, mă întreb, cea de la Tirașpolea, căci moldoveneasca de la Chișinău e română?!). În lupta dintre realitatea creată de Bogdan I și fanteziile lui Stalin care se dă în mintea acestor tineri, până la urmă va ieși învingător adevărul. Pentru că, mai devreme sau mai târziu, adevărul învinge, nu Stalin. Să ne amintim de sentința lui Lincoln: „Poți să păcălești toată lumea o dată, poți să păcălești un om tot timpul, dar nu poți să păcălești toată lumea tot timpul”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
