Partidele de azi, inclusiv cele de la guvernare, sunt conduse cu o mână de fier de șefu`, el e feudalul, ceilalți – holopii lui. Șefu` își poate bate joc de un ministru, îl poate înjura și umili, căci e „ministrul său”. Astfel, partidele devin platforme de lansare a dictatorilor mai mari sau mai mici. Îmi amintesc de istorica scrisoare către congres a lui Lenin, din decembrie 1922, numită și „testamentul lui Lenin”. Acesta își avertiza camarazii de partid asupra faptului că „tov. Stalin, devenind secretar general, a concentrat în mâinile sale o putere nemărginită și nu sunt sigur dacă el va reuși întotdeauna să folosească cu prudență această putere”. Stalin, preciza Lenin, este prea grosolan și acest neajuns – tolerabil în relațiile cu noi, comuniștii, – nu poate fi tolerat în funcția de secretar general”, din care cauză propunea să fie înlocuit cu altul „mai tolerant, mai loial, mai atent față de camarazi și mai puțin capricios”. Lenin a avut dreptate, ce a ieșit din Stalin – știm cu toții. Toți știm că și unele partide de ale noastre sunt conduse de lideri grosolani, intoleranți și capricioși. Nu știu de ce pe noi asta nu ne deranjează. Pe noi ne deranjează efectele, nu cauzele.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
