Statul de pe calea ferată

…Încă de când am început să facem TIMPUL, adică acum nouă ani şi ceva, dar chiar şi mai devreme, pe când lucram la „Flux”, ziariştii de la publicaţiile independente din Chişinău erau bântuiţi de o fantomă pe nume dl Ţelikov. Să nu cumva să credeţi că era vorba de un mort – dl Ţelikov exista în carne şi oase, bine mersi şi era atât de viu încât, atunci când îl vedeau pe geam, fetele din redacţie se ascundeau pe sub mese, lăsând vorbă: „Spuneţi-i că nu-s!..”. Ce făcea dl Ţelikov încât genera o astfel de reacţie la fetele de la ziar? Nimic decât că avea o obsesie. Iar numele acesteia era Calea Ferată din Moldova. Dl Ţelikov, care pe timpuri a fost angajat în această structură, venea la noi cu dosare întregi despre nelegiuirile de la Calea Ferată. El putea sta cu orele, desenând scheme prin care ne demonstra că acest mic „stat-în-stat” fură cu neruşinare de la „statul-cel-mare”, iar acesta din urmă se face a nu observa pentru că şi unii reprezentanţi ai lui profită de pe urma fraudelor cu pricina. Dar teoriile dlui Ţelikov erau mult prea complicate, grangurii de la Calea Ferată păreau să fie protejaţi pe vecie de regimul comunist, iar nouă ne era mult mai simplu să vedem în el un Don Quijote luptând cu morile… de fier.

Anii au trecut, dl Ţelikov s-a lăsat bătut, probabil, căci nu prea bate pragurile redacţiilor, comuniştii au pierdut de două ori alegerile în Moldova, iar Calea Ferată – deşi s-a despărţit de şovinul de Miron Gagauz şi s-a aflat, mai mult de un an, în gestiunea unui ministru liberal – a rămas acelaşi infailibil „stat-în-stat”. Dovezile, bănuiesc, sunt foarte multe, eu însă pot să vin doar cu câteva care stau la vedere, accesibile pentru toată lumea. Voi porni cu una simbolică, pentru a ajunge la aspecte practice. Bunăoară, dacă vrei să afli mersul trenurilor, rişti să te dai cu capul de toţi pereţii. Pentru că pagina web a Căii Ferate din Moldova e mai mult decât sofisticată – www.railway.md, pe variantă engleză… De ce nu s-a mers simplu, după modelul românesc, pe www.cfm.md nu ştiu – probabil, tocmai pentru a evita acest model românesc.

Dar „greul” abia începe pentru că, odată accesată această adresă, se deschide „Железная дорога Молдовы”. Astfel, pagina oficială a uneia dintre cele mai importante instituţii ale statului independent R. Moldova este în rusă. Dacă ai chef de limbă de stat, n-ai decât să adaugi tu însuţi /ro la adresa de bază – www.railway.md/ro. Se vede că limba de stat nu e lege pentru „statul-în-stat”. „Greul” este şi mai greu însă, dacă vrei să afli informaţia. Niciodată nu poţi fi sigur că lucrurile stau exact aşa cum sunt afişate. Bunăoară, de peste o lună, trenul de Bucureşti pleacă spre Chişinău la 19.10. Dar pe mult prea sofisticata www.railway.md chiar şi ieri, ora era cea veche – 21.30…

Apropo de trenul Chişinău-Bucureşti. Urcând în el, se pare că intri în „zona crepusculară” a Căii Ferate din Moldova. Sau în „statul-în-statul-în stat”. E un loc în care timpul parcă s-a oprit acum 20 de ani, doar că taxele sunt mai mari, iar pasagerii cu bilete sunt priviţi ca duşmani, pentru că „e normal” să se plătească direct la uşă. Cine anume a decretat că „aşa e normal”, nu mai poate spune nimeni. Poate ne spune viitorul ministru al Transporturilor?

P.S. Cred că astăzi la redacţie ne va vizita dl Ţelikov…