Femeia

Steaua din corabie

Valurile au fost mari, furtunile puternice, vântul năucitor, dar şi dorinţa de supravieţuire mai puternică decât orice altceva. Astfel se face că, după ce am acostat prin multe porturi şi femei, să o găsesc pe cea care să merite atenţia mea mai mult decât o primă întâlnire. Un păr cârlionţat uşor şi proaspăt ca o picătură de ploaie ce acoperă uneori ochii căprui şi limpezi precum gândurile ce-i trec prin mintea-i nepervertită, nasul mărunt şi buzele delicate, mâinile fine şi subţiri, în care-mi cufund capul obosit şi greu, şi un zâmbet care face ca Soarele să răsară în fiecare dimineaţă.

Chiar atunci, în momentul în care am aruncat speranţa de a găsi o floare într-o mare de buruieni, aceasta s-a agăţat de piciorul meu cu petalele fragile. La început timid, şi-a dezvăluit intenţiile, ca apoi să mă trateze cu răceală, pe măsură ce eu m-am aprins, şi să mi se dezvăluie, în cele din urmă, frunză cu frunză, poveste cu poveste, secret cu secret. Prin delicateţea sa, a reuşit să cucerească un om care încetase să mai creadă în puritatea feminină, în dorinţa de a preţui pe cineva şi în pornirea de a împărtăşi cuiva toate experienţele importante.

În ultimele luni am stat închis în pivniţa propriei corăbii, aşteptând ca cineva să descuie lacătul pe a cărui cheie am aruncat-o chiar eu în larg. Am fost clătinat şi aruncat în peretii vasului de valurile imense, în timp ce căpitanul încerca să ne ducă spre lumina din depărtare. Îmbătat de romul ce mi-a ţinut companie într-un mod ameţitor, menit să-mi schimbe total perspectiva şi simţirea, am privit femeia ce a apărut în pragul pivniţei cu neîncredere şi am aflat, la atingerea ei, că nu poate exista iluzie atât de aproape de perfecţiune.

Ea e cea care a adus laolaltă căpitanul de prizonier, care a readus la un loc cele două feţe ale omului ce poartă numele de Petru. Ceea ce mai demult m-a tăiat în două a reuşit acum – cu un alt chip, alţi ochi, alt păr, alte mâini şi alt zâmbet – să aducă laolaltă întregul demult fracţionat. Ceea ce până atunci a fost o stea în depărtare se află acum pe puntea corabiei mele şi zâmbeşte.

Sursa: Timpul Suplimentul Femeia

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *