Cum ieşi dintr-o astfel de dramă? Spui „Gata!”, pleci şi întorci foaia spre noi experienţe. O asemenea decizie nu este niciodată simplă – nu are cum să fie – şi tocmai de aceea admir persoanele puternice, persoanele care au forţa să spună „Stop joc!” atunci când lucrurile nu mai pot fi reparate nicicum.
Discutam într-o zi de vară cu o prietenă despre dorinţa ei de a face un masterat în afară, despre opţiunile pe care le avea. Aceasta, deşi avea o relaţie stabilă, un job cu multe provocări şi şanse de a călători, şi o reţea de cunoştinţe care depăşea numărul de „prieteni” din reţelele de socializare. A doua zi după acea discuţie, purtată la miez de noapte, prietena mea şi-a făcut publică decizia – lasă loc de muncă, lasă iubit, familie şi prieteni pentru a se reîntoarce la studii. Am fost puţin mirată de hotărârea ei îndârjită, dar am fost alături de ea până a plecat, iar astăzi îi ţin pumnii pentru primele examene. Şi sora mea a început un nou capitol de viaţă, în momentul când şi-a făcut bagajele, şi-a pupat părinţii, şi-a îmbrăţişat prietenii şi a plecat să-şi clădească propria familie şi casă într-o altă ţară, într-o altă limbă.
Paradoxal, cele două lecţii de viaţă îmi întăresc tot mai mult propriile rădăcini. Şi mi se ridică un nod în gât, atunci când mă gândesc la o posibilă plecare departe de lumea mea, iar când mă uit în jur îmi dau seama că am o mie de motive pentru a rămâne şi a scrie acelaşi capitol…
Silvia Ursu
psihologie@timpul.md
Timpul Suplimentul Femeia
