Politicul mi-a luat invadat și ultimele insule ale libertății personale. Nu mai am loc unde îmi pot abstractiza și crea în liniște lucrurile pentru care sunt menit. În transportul public oamenii mă întreabă ce se întâmplă și ce va fi cu această țară și cu noi. Același lucru e la orele de curs în universitate, la magazinul alimentar, în sala de sport, la saună, în majoritatea discuțiilor telefonice, chiar și acasă copilul meu este interesat de viitorul său. Am un singur răspuns la această întrebare – o mână de oameni, cu aparențe de demență și perversiune socială, strangulează democrația. Sau, mă rog, ce-a fost și ce-a mai rămas din ea. După ultimele evenimente care s-au întâmplat în această improvizație de țară este clar că nu mai există salvare decât într-un protest social masiv, iar cei care vor sta acasă și vor privi de la televizor revolta miilor de oameni curajoși și cu demnitate, sunt niște animale fără rațiune, care vor fi duși la abator fără măcar să behăie.

Limbăii facebookului

De fapt mai există o categorie de „curajoși”, cei care se dau cu părerea și dau like-uri pe Facebook. Acest exercițiu a devenit de mult unul obișnuit, ca și încrederea unor oameni că această platformă de comunicare le dă mare importanță. Concepute ca o modalitate de a transfera realitatea într-o formă de expresie virtuală, aceste rețele de socializare încearcă să inverseze lucrurile și să transforme virtualitatea într-o realitate, pe care ne-o prezintă ca atare. Nu-i chiar așa, dragii mei. Ce faceți sau încercați să faceți acolo este o reflecție a lumii voastre interioare, a succeselor și performanțelor pe care le aveți ca oameni, nu a frustrărilor voastre. Au de la cine învăța desigur. Și clasa politică și-a făcut un reflex să comunice cu oamenii și să facă politică întâi pe rețelele de socializare, prin declarații și ieșiri scandaloase, care sunt aparent menite să-i facă transparenți și să le dea importanță. Dacă ești gunoi și coadă de topor, Facebook n-o să te facă altfel doar pentru faptul că ai curajul să te dai cu părerea asupra unor lucruri despre care nici măcar nu ai idee sau să ataci oameni, care au într-adevăr ce spune și reprezintă valoare.

Politica se face în Parlament și Guvern, domnilor politicieni, deși nu cred că au mai rămas acolo domni, iar protestul social și atitudinea se exprimă deschis în spațiul public și în protest social față de nedreptățile care se comit. Așa cum face Anatol Mătăsaru, unul din puținii bărbați care au mai rămas prin această țară. Altfel riscați să rămâneți doar cu datul din limbă și like-uri, iar din fețele voastre să devină buci. Pentru că fiecare își are locul și rostul lui în viață, chiar și pe Facebook.

Sfidări transnistrene

Am fost chemat luni la canalul Moldova Sport să comentez gestul unui sportiv din regiunea transnistreană de a ieși la un concurs din Federația Rusă cu o inscripție ce purta denumirea „Transnistria” și drapelul „RMN”. Sigur, regretabil gest, chiar dacă nu reflectă o tendință generală în relațiile sportive dintre Tiraspol și Chișinău. Am salutat întotdeauna faptul că sportul a rămas unul din puținele domenii care mai menține aparențele de integritate statală și teritorială. Avem campionate comune de fotbal, baschet, volei, handbal, iar sportivii transnistreni ne reprezintă la competițiile internaționale, folosind drapelul și imnul R. Moldova. În multe din probe ne domină și etalează o superioritate, deseori arogantă, față de echipele din dreapta Nistrului. Nu văd o problemă în asta, există și în alte părți ale lumii astfel de rivalități, iar un exemplu relevant este chiar Spania, unde confruntarea politică între basci, catalani și madrileni se reflectă în terenul sportiv prin rivalitatea dintre Athletico Bilbao, FC Barcelona și Real Madrid. Cine-i mai bun să câștige, iar cine-i mai slab să învețe lecții și să se pregătească. Tiraspolul are baze de pregătire sportivă mai performante, are stadion de fotbal ca în povești, infrastructură pentru atletism și bazin de înot olimpic, spre care gravitează mulți dintre sportivii noștri, care nu au aceste lucruri la Chișinău.

Cât ține de gestul acestui tânăr, e de înțeles. Copilul a crescut timp de 25 de ani în altă „țară”, în care i s-au inoculat anumite valori ale „independenței” și în care el crede, la fel ca majoritatea celor care trăiesc acolo. În definitiv, de ce-ar crede altfel, dacă peste Nistru avem o țară condusă de bandiți, care oferă prea puține avantaje aflării într-un stat comun.

O poalălungă de porci

Alegerea lui M. Poalelungi în funcția de președinte al Curții Supreme de Justiție a mai bătut un cui în sicriul democrației și în capul fiecărui moldovean care mai are rațiune și simț civic în această țară. Bine că mai există mass-medie în R. Moldova, care ne-a arătat fețele crispate ale acestor dobitoci, care stau la cheremul lui Plahotniuc și-i îndeplinesc ordinele. Fără alternative, fără transparență, fără dezbateri și atitudini, un om compromis total și cu acte în regulă de lacheu pedist a fost ales, de alți oameni compromiși și cu acte în regulă de lachei, în cea mai înaltă funcție de justiție în R. Moldova. După formarea mafiotă a unei majorități parlamentare, după numirea criminală a unui guvern cu filipi, bîtce, cebotari, botnari, servili și executanți ai schemelor lui Plahotniuc, după preluarea fiscului și a vămii de către acest individ, s-a mai făcut o fărădelege crasă, prin cârnați și mici, avornici și gurini, dar și alți nouă pretinși juriști, care prin acest gest vor rămâne doar niște porci în istoria noastră curentă. La fel ca toți cei care într-un fel sau altul susțin această guvernare. Nu mai putem spune la infinit că problema acestei țări este doar Plahotniuc. Oamenii care cu atâta seninătate și bătaie de joc își dau votul pentru alegerea unui om compromis al sistemului nu merită alt calificativ, pentru că în sinea lor ne consideră niște proști.

A fost desigur și o excepție, o DOAMNĂ, Tatiana Răducanu, care a menționat despre hotărârile recente ale CSJ cu referință la Stadionul Republican, cu încălcarea mai multor norme legale, la care președintele CSJ și CSM nu au reacționat, și care au votat împotrivă. Au mai fost și alții desigur, de diferite orientări și partide politice, care au pătruns la ședința CSM sau au protestat afară, exprimând o furie firească care devine deja obsedantă și mobilizatoare.

Marea mobilizare

Sunt sigur că această construcție nu va mai rezista mult timp, pentru că altfel nimic nu mai are sens în această parte a lumii, iar eforturile României, UE și ale Statelor Unite de a ne susține și întreține încrederea în democrație ca idee supremă existențială, ar deveni ipocrizie și o minciună. Argumentele de schimbare a vectorilor externi și de salvare a parcursului european sunt niște aberații, în care nici copiii din clasele primare nu mai cred. Pentru toată lumea este clar că acest om, Plahotniuc, nu are altă alternativă decât să preia toate pârghiile de putere în R. Moldova și să instaureze aici regimul său oligarhic. În acest efort este susținut de oamenii săi, legați de el și compromiși sau cumpărați, care prin aceasta își asigură propria supraviețuire. Pentru noi, cetățenii R. Moldova, există doar două alternative. Să acceptăm să devenim sclavii acestui regim, să îngenunchem și să trăim într-o mizerie, cu senzația de frică și umilire, ca niște vite într-un ambar sau să ne mobilizăm exemplar și să nu permitem acestui individ și bandiților săi să ne transforme într-o masă de bovine. Pentru că pe urmă va fi târziu. Acestui om i-a rămas să pună mâna pe CEC și Președinția R. Moldova, pentru a-și vedea încheiată opera de uzurpare a puterii politice în stat.

Am fost sfidați ca expresie firească și unică a puterii în stat, un drept care ne este consfințit prin constituție și care ne absolvă de orice responsabilitate în sfidarea acestor uzurpatori. Prin urmare, nu stați acasă, nu dormiți și nu căscați gura pe Facebook sau la televizor. Suntem mulți, suntem diferiți, dar ne-a unit căpcăunul, pe care dacă nu-l doborâm ne va înghiți pe toți. Desigur mai aveți o alternativă, să vă faceți pașapoarte și să plecați în lumea mare, așa cum au făcut majoritatea concetățenilor noștri când au întâlnit greul. Asta poate așteaptă și căpcăunul. Dar odată, atunci când veți muri prin diferite găuri ale Europei și lumii, veți vrea să fi fost aici și acum, pentru a putea schimba lucrurile în bine pentru un viitor luminos al copiilor voștri în această țară.