Curtea a stabilit că un Prim-ministru demis pentru suspiciuni de acte de corupție se află în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile. În nota explicativă a Curții s-a făcut trimitere la practica europeană. Într-adevăr, există mai multe cazuri notorii în UE.
Unul dintre cei mai controversaţi politicieni europeni, Edith Cresson, a creat o întreagă dezbatere politică în 1999, atât în Franţa, unde a deţinut timp de un an poziţia de prim ministru sub François Mitterrand, cât şi în instituţiile europene, unde a ocupat timp de 4 ani funcţia de comisar european. Edith Cresson a fost primul Comisar european care și-a câstigat trista notorietate de corupție în timpul mandatului său. Scandalul a început după ce s-a constatat că aceasta a numit un „prieten foarte apropiat“, pe medicul stomatolog René Berthelot, pe o funcţie de cercetare finanţată din bani europeni, fără ca acesta să aibă calificările necesare. Totodată, i s-a reproşat neglijenţa de care a dat dovadă prin încheierea de contracte de finanţare cu mai multe firme din Italia, prin care s-au creat prejudicii de milioane de euro. Edith Cresson se face parţial responsabilă pentru demisia întregii Comisii Europene în 1999. Abia în 2006, Curtea Europeană de Justiţie a găsit-o pe Cresson vinovată de abuz în funcţie, fiind retras dreptul acesteia la pensia privilegiată de 30.000 de euro pe an.
Jacques Attali, unul dintre cei mai reprezentativi consilieri ai fostului presedinte al Frantei, Francois Mitterand, este cel din urma politician din perioada Mitterand care este investigat în cadrul unui proces privind corupția și exporturile ilegale de arme în Angola. Attali, fost președinte al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), a fost eliberat pentru o cauțiune de 1,5 milioane de franci francezi (225.000 euro), după ce a fost chemat pentru anchetă, fiind acuzat de deturnare de fonduri și trafic de influență. Investigația este centrata pe activitatea omului de afaceri Pierre-Joseph Falcone, conducătorul companiei Branco International, acuzat de trafic de arme. Firma de consultanță a lui Attali, ACA, a încasat 150.000 de dolari de la Brenco. De asemenea, Attali a folosit un avion privat pentru a face o excursie de o zi în Luanda, capitala Angolei, în 1998, zborul fiind estimat la 480.000 de franci. Falcone a trimis mai multe cadouri, care proveneau dintr-un celebru magazin de lux din Paris, Fauchon, pe adresa fostului consilier. Judecătorii îl suspecteaza pe Attali că și-ar fi folosit influența pentru a-l ajuta pe Falcone într-un proces legat de impozite, între autoritățile franceze și ZTS Osos, o companie slovacă.
Pe 4 februarie 2013 Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, declara: „Politicienii să se dea la o parte când sunt acuzaţii de corupţie sau decizii de integritate”.
S-ar părea că decizia Curții Consituționale a RM se înscrie în spiritul european, prin contribuția la crearea unui mediu în care corupții să nu se poată manifesta, ceea ce îi va responsabiliza pe toți politicienii să adopte un comportament adecvat, să nu folosească instituții ale statului pentru a-și rezolva probleme de partid sau pentru a se îmbogăți prin evaziuni fiscale ori evitarea taxelor vamale.
Dar iată că o declarație a ambasadorului SUA la Chișinău, William Moser, pe lângă faptul că m-a uimit, m-a determinat să mă pronunț și eu asupra subiectului evocat. Ambasadorul a declarat: „Decizia [Curții Constituționale] în felul în care a fost emisă ridică semne de întrebare privitor la integritatea şi independenţa sistemului judiciar din R. Moldova şi puterea acelei instituţii democratice. Statele Unite sunt îngrijorate de orice decizie judecătorească care pare să se bazeze pe afirmaţii nefondate şi zvonuri în examinarea sesizărilor prezentate în faţa acesteia”, a declarat Moser. Pentru cei care privesc decizia din perspectiva standardelor și practicilor europene, la prima vedere pare că dl Moser, prin această declarație, este victima „afirmațiilor nefondate și a zvonurilor” cu privire la Curtea Constituțională și cu privire la decizia Curții. Prin această declarație oficialul american a comis un amestec în treburile interne ale RM, demonstrând că, în persoana sa, țara pe care o reprezintă nu mai este un observator neutru (așa cum a fost până în prezent), ci s-a plasat deschis de partea unuia dintre partidele moldovenești, susținându-l deschis pe președintele PLDM V. Filat. Nu știu de câte ori până acum domnul William Moser a pus la îndoială vreo decizie a Curții Constituționale din SUA. Dar paradoxul situației de acum este că dl Ambasador s-a arătat reticent față de spiritul european – de luptă cu corupția – în care s-a înscris sau din care a izvorât decizia Curții Constituționale.
Cunoscându-l pe dl Moser ca pe o persoană deosebit de cultă, corectă și onestă, sper că domnia sa va reveni asupra afirmației sale și o va revizui, iar SUA va avea și de acum înainte un rol deosebit în Republica Moldova – acela al unui observator neutru și obiectiv, pentru care interesele fundamentale ale statului moldovenesc – democratizarea și stârpirea corupției – prevalează asupra intereselor de partid sau personale ale unui politician. Dincolo de acestea însă, din declarația domnului Ambasador rezultă faptul că justiția moldovenească trebuie să examineze și să se pronunțe asupra acuzațiilor care i-au fost aduse ex-Prim-ministrului, lucru care – nu se știe de ce – nu se întâmplă.
de Aurelian Lavric
Sursa: moldova.org
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
