Situat la confluența curenților de Vest și de Est, statul acesta ca o coajă de nucă plutește în derivă de vreo 22 de ani și se răsucește cu o viteză care dă amețeli unui echipaj alcătuit din 3,5 milioane de mateloți care nu înțeleg mai nimic din hărțile care ar trebui să îi ducă la un țărm liniștit.
Deși realitatea de zi cu zi ne contrazice, dovedind că nici un scenariu nu e prea pesimist pentru a putea fi aplicat în cazul partidelor de Bâc, nu cred că există om de bun-simț care să înțeleagă resorturile care i-ar determina pe politicienii de la Chișinău să refuze și această, poate, ultimă ofertă de andocare în apele teritoriale ale lumii civilizate. E improbabil ca, sfidând logica elementară a normalității, noul cârmaci, încă beneficiar al unei reputații de om corect, să cedeze cântecelor unei sirene eșuate și să ducă ambarcațiunea spre zona instabilă a alegerilor anticipate. Mai avem doar o singură zi până când vom afla cursul pe care îl va alege R. Moldova. Timp în care putem doar să ne rugăm că busola lor funcționează corect și că mâine nu vor arbora pe catarg steagul cu cap de mort în loc de tricolor.
