În stânga Prutului regulilele sunt simple: NU vezi, sau dacă ai văzut spune-ți că visezi; NU auzi, sau dacă ai auzit cumva, ceva întâmplător, spune-ți că ți s-a părut; NU vorbești – dacă totuși poti să faci acest lucru, fa-o când ești la bucătărie, căci în public regulile sunt stricte: NIMENI NU MIȘCĂ. SĂ FIE LINIȘTE ÎN ȚARĂ!
Dar oare liniștea arată și împăcarea sufletească a poporului sau poate că este, de fapt, frică? Oamenii nu mai pot să lupte cu prostia și fărădelegile care vin tocmai de sus, din cele mai confortabile fotolii. Nu mai au puteri. Lumea își strânge zdrențele în straistă și pleacă unde vede cu ochii. Dacă odată mai întorcea privirea, în drum spre alte zări, azi nici acest lucru nu îl mai face.
Cele scrise mai sus nu prezintă o perioadă de acum zeci sau sute de ani. Am auzit tineri care se plâng astăzi că își spun punctul de vedere cu frică sau deseori nici nu-l spun. Nu este indiferență, ci nesiguranță și spaimă.
Tot ce este permis, spun ei, de fapt, este strict interzis în Moldova noastră. Democrația este în lanțuri și prinsă cu zeci de lacăte. Cetățeanul care a tăcut până acum de frica regimului sovietic, continuă și astăzi să tacă, ascuns de frica deja a unui regim care se bate cu pumnul în piept că e democratic și îl slujește pe cel care l-a votat.
Dacă astăzi ne uităm neputincioși cum frații noștri români sunt împachetați și trecuți Prutul ca niște infractori, este doar vina noastră pentru că am votat ce am votat. Din pleavă am ales pleava cea mai pleavă. Bravo, popor nătâng. Traiește-ți din plin prostia. La alegeri să-i votezi tot pe cei care spun, sus și tare, că dacă revin la guvernare vor continua aceeași strategie de izgonire și ”curățare” a teritoriului de toți cei care încearcă să trezească poporul acesta care este într-o perpetuă anestezie.
Ne simțim astăzi niște gărgărițe în puf? Ne trece această senzație imediat, odată cu scrutinul din 14 iunie, când revenim în mocirla în care ne este atât de bine și unde regulile sunt clare: Nu văd, nu aud, nu vorbesc!
