Târgul Național al Cărții de Poezie

Pentru o detaliere a evenimentului voi reda un fragment din prezentarea postată pe site: „TNCP este o iniţiativă culturală care îşi propune să reintroducă în spaţiul public conceptul poeziei contemporane vizibile şi interactive. În cele patru zile ale Târgului, poezia, cartea de poezie, poeţii şi revistele de cultură care publică poezie vor fi protagonişti ai unui eveniment inedit în spaţiul românesc post-decembrist, care pune la loc de cinste creaţia poetică, marcă identitară a oricărui spaţiu cultural veritabil. Bucureştiul este printre singurele capitale europene care nu are un Festival de Poezie de mare amploare. TNCP a venit să suplinească acest deficit major, care pune poezia ca gen literar, dar şi poeţii, în spaţii periferice de promovare.” Și le reușește de minune să ţină locul inexistentului festival. Timp de patru zile au loc zeci de lecturi publice.

Încă de la primele ediții au participat și poeți din Republica Moldova. Anul acesta sunt invitați din Chișinău poeții Hose Pablo, Dumitru Crudu, Alexandru Vakulovski (și subsemnata). Și nici nu e de mirare dacă ținem cont de faptul că cele mai multe cărți semnate de ei au fost publicate de editurile din România.

Mi-aș dori să existe un eveniment de o asemenea amploare și la Chișinău. Am văzut cum au decurs edițiile precedente și, din păcate, mi-am dat seama că nici în Moldova nu există un festival dedicat în întregime poeziei tinere. Însă la noi nu este nici măcar un TNCP care să suplinească acest neajuns. Așa că tinerilor noștri poeți nu le rămâne decât speranța că vor fi invitați la evenimentele din România, că vor fi publicați de editurile românești, că vor fi văzuți și apreciați de criticii revistelor literare de acolo. Altfel – nu exiști ca poet.

Exact așa cum sublinia prozatorul Vladimir Lorcenkov într-un interviu dat americanilor. Întrebat dacă există cenzură pentru scriitorii din Moldova, el le răspunde: nu există cenzură, fiindcă nu ne publică nimeni în Moldova, scriitorii de limbă rusă publică în Rusia, cei de limbă română – în România; putem scrie orice pentru că oricum nu ne citește nimeni.