Cea mai reprezentativă exponentă a acesteia este Paulina Zavtoni, artistă a poporului, care, timp de 51 de ani, a lucrat şi continuă să lucreze la Teatrul „Luceafărul”. Soţul actriţei, regretatul actor Spiru Haret, a jucat şi el, alături de aleasa inimii sale, în mai multe spectacole, în acelaşi teatru. Feciorul lor, Constantin Haret, este director al Teatrului dramatic rus „A. P. Cehov”, iar soţia sa, Alea Tuz-Haret – actriţă în acelaşi teatru. Fiica doamnei Zavtoni, Lucia, este profesoară la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, iar nepoţii Anatol, Dumitru şi Dănuţ îşi fac studiile la liceul teatral.

Actriţa care a învins lanţul slăbiciunilor

Paulina Zavtoni este singura actriţă din prima promoţie luceferistă care mai activează în teatru. Pe 26 octombrie 2011, ea a împlinit 70 de ani. Aşa cum îi place adeseori să afirme, ea şi-a menţinut verticalitatea, tinereţea şi frumuseţea cu dragostea de viaţă şi de teatru.

Paulina Zavtoni

Născută la Chişinău, ea încă fiind copilă visa să devină actriţă, dar mama sa, trecută prin foamete, o vedea bucătăreasă. A făcut teatru de pe băncile şcolii. În clasa a cincea, împreună cu scriitorii de mai târziu Victor Teleucă şi Vasile Badiu, pe atunci studenţi la Institutul Pedagogic şi stagiari la Şcoala medie nr. 1, unde învăţa viitoarea actriţă, au montat spectacolul „Lanţul slăbiciunilor” de I. L. Caragiale. Apoi, ea frecventa un cerc de teatru la Casa de creaţie a copiilor, condus de regizoarea Nadejda Aroneţkaia. În teatru a adus-o însuşi… teatrul, încă pe când era studentă la Conservatorul de Stat „G. Musicescu” din Chişinău. „Aroneţkaia, însă, a fost cea care m-a îndrumat şi m-a distribuit în roluri titulare chiar de la începutul debutului. După ce am fost inclusă în spectacolele de diplomă ale şciukiniştilor – „Intrigă şi iubire”, „Flori de câmp”, „Costumul de nuntă” -, ea mi-a oferit rolul titular (Manea) din spectacolul „Copilul nimănui” de L. Maliughin. Îţi imaginezi: să joci un asemenea rol alături de actorii cu diplomă de la Şcoala teatrală „Şciukin” din Moscova?!”, îşi aminteşte distinsa actriţă. De-a lungul carierei sale, Paulina Zavtoni a interpretat peste 100 de roluri, între care Luluţa („Chiriţa în provincie” de V. Alecsandri), Fiokla Ivanovna („Căsătoria” de N. V. Gogol), Natalia („Trei surori” de A. P. Cehov), Lisette („Jocul dragostei” de P. Marivaux), Eugenia („Tangoul” de Mrozek), Lena („Gaiţele” de A. Kiriţescu), Zoe („O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale) ş.a. Teatrul întotdeauna a salvat-o de proza vieţii şi tocmai de aceea este veşnic o fire optimistă, care încurajează tinerii actori din teatru, dar şi studenţii ei de la Academia de Teatru, Muzică şi Arte Plastice. Astfel, ea a devenit actriţa care a învins, cu desăvârşire, lanţul slăbiciunilor.

Steaua lui Spiru Haret

Născut la Olăneşti, sat pitoresc de pe malul Nistrului, spre deosebire de viitoarea lui soţie, Paulina Zavtoni, Spiru Haret nu visa să devină actor. Fiind elev, îi plăcea îndeosebi matematica, îndrăgise tehnica, iar mai târziu, un timp a lucrat chiar şi tractorist. După absolvirea şcolii, venise la Chişinău cu gândul de a-şi continua studiile la Facultatea de Matematică. Atenţia, însă, i-a fost atrasă de un afiş, care anunţa concursul pentru admiterea la Facultatea de Actorie a Conservatorului de Stat. Norocul i-a surâs şi a susţinut aici examenele cu brio. La „Luceafărul”, a jucat mai întâi în rolul lui Leonaş din „Chiriţa în provincie”, alături de Luluţa, rol interpretat de Paulina Zavtoni, care i-a fost prietenă de viaţă şi fidelă parteneră scenică. Au urmat alte roluri memorabile în spectacolele „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă (Ioan Mogorogea), „Farmazonul din Hârlău” de V. Alecsandri (Titirez), „Trei surori” de A. P. Cehov (A. Cebutîkin), „O scrisoare pierdută” (Dandanache) ş.a. Ultimul rol l-a jucat în septembrie 1999, cu două luni înainte de moarte. Acesta a fost cel al lui Krutiţki din „Înţeleptul” de A. Ostrovski, realizat în regia lui Boris Focşa. Ne-a părăsit prea devreme. Dar steaua lui mai străluceşte şi azi pe scena „Luceafărului”.

Constantin Haret sau Richard al III-lea

Constantin Haret, fiul distinsului cuplu şi directorul Teatrului Dramatic Rus „A. P. Cehov”, s-a născut pe 4 septembrie 1969. A absolvit Şcoala medie nr. 11 „Ion Creangă” din Chişinău (1986) şi Conservatorul „G. Musicescu”, specialitatea actor de comedie muzicală (1991). Pe 4 septembrie 1991 şi-a început cariera de actor la Teatrul Muzical „Ginta Latină”. În 1995 este invitat în calitate de actor la Teatrul Dramatic Rus „A. P. Cehov”. De-a lungul carierei sale a jucat în 50 de roluri de teatru şi film. În 1999 este distins cu premiul municipal în domeniul literaturii şi artei, iar în 2004 i se conferă titlul onorific de „maestru în artă” şi, în 2009, i se decernează medalia „Mihai Eminescu” pentru merite deosebite în activitatea de creaţie.

Constantin Haret

În 2011, Constantin Haret a fost distins cu premiul pentru cel mai bun rol masculin (Richard) din spectacolul „Richard al III-lea” de W. Shakespeare. Pe 26 octombrie 2010, în ziua de naştere a mamei sale, este numit în funcţia de director al Teatrului Dramatic Rus „A. P. Cehov”. Este lector superior la Academia de Muzică,Teatru şi Arte Plastice.

Pe Constantin Haret l-au marcat mai multe roluri: Trufaldino din spectacolul „Slugă la doi stăpâni” de C. Goldoni, Mozart din „Micile tragedii” de A. S. Puşkin, Molcialin din „Prea multă minte strică” de A. S. Griboedov, Edmund din „Regele Lear” de W. Shakespeare, Ermolai Lopahin din „Livada de vişini” de A. P. Cehov ş.a.

La 19-20 noiembrie 2011, la Teatrul Dramatic Rus „A. P. Cehov” a avut loc premiera spectacolului „Inimă de câine” de M. Bulgakov în regia lui Petru Hadârcă, în care Constantin Haret joacă rolul lui Şarikov. „Este pentru prima dată când s-a montat la noi acest spectacol şi care a avut un succes extraordinar”, ne-a spus Constantin Haret, cel care continuă cu demnitate dinastia de actori Zavtoni-Haret, devenită un templu al Melpomenei. 

Paulina Zavtoni cu nepoţii Anatol, Liliana, Dumitru şi Daniel