După socoteala redactorului pe domeniul sănătății al ziarului The Telegraph, Martin Beckford, toți cei care petrec în medie 6 ore în fața micului ecran riscă să piardă cam 5 ani de viață. Explicația semiştiinţifică, întărită cu diverse concluzii ale experților de la universitatea australiană din Queensland, ar fi sedentarismul cronic determinat de șederea la televizor, rivalizând în risc cu fumatul. O lucrare publicată de dr. Lennert Veerman în British Journal of Sports and Medicine în 2011 conchide că mortalitatea a crescut, conform sondajelor făcute între 1999 și 2000 pe aproape 11.500 de australieni, datorită acestei forme de sedentarism. La întrebarea dacă nu același lucru îl determină circulația cu automobilul sau navigarea pe Internet, specialiștii răspund afirmativ, dar adaugă că ”meseria” de telespectator poate fi subiectul autocontrolului în mai mare măsură decât celelalte două, care sunt frecvent legate de job. Britanicii, alarmați de ultimul studiu al dependenței de televizor realizat de European Social Survey în 30 de ţări europene, recomandă limitarea la maxim 2 ore pe zi a consumului de programe tv. Softurile noi permit restricţionarea canalelor şi a timpului pentru copii. Conform studiului efectuat în 2012-2013 pe țări ca Belgia, Bulgaria, Cipru, Cehia, Danemarca, Elveția, Estonia, Finlanda, Germania, Islanda, Irlanda, Israel, Kosovo, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Rusia, Slovakia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria, 32% dintre cetățenii adulți din Marea Britanie petrec peste 3 ore pe zi la televizor, depășiți de bulgari care sunt dependenți de tv în proporție de 43%. Nici irlandezii nu stau foarte bine depășind cu 7 procente media europeană de 21%. Sub medie se situează țări ca Germania, Danemarca și Finlanda. România n-a intrat în eșantionul de monitorizare al studiului european, dar o cercetare IRES comandată de CNA în 2011 arată că 83% dintre români se uită zilnic la televizor, doar 10% se uită de câteva ori pe săptămână, iar 3% numai o dată pe săptămână.
Ce îi ține pe oameni în fața micului ecran care deocamdată își conservă supremația şi în epoca Internetului? În primul rând accesibilitatea: televiziunea intră în fiecare casă, e cel mai simplu lucru din lume să apeși un buton și să alegi programul zappând, fără să fie nevoie de cunoștințe sau dexterități tehnice. Mai mult, privitul la televizor este o activitate inerţială ce nu necesită coordonarea cu alții. În mediul citadin există mai multe receptoare în aceeași gospodărie pentru a oferi autonomie fiecărui membru de familie. Costurile sunt neglijabile, firmele de cablu au preferat să alerge după avansul tehnologic oferind pachete de servicii ieftine și facilități de ultimă oră, pentru a nu pierde piața. Dar cel mai important factor rămâne satisfacția produsă de televiziune, a cărei ofertă de divertisment și informație vizuală este mai experimentată decât cea a mediilor virtuale. Marile show-uri cu milioane de telespectatori n-au putut fi egalate de distracția deloc de neglijat a jocurilor pe calculator. Un studiu academic elvețian publicat în Journal of Economic Psychology răspunde afirmativ la întrebarea dacă privitul la televizor ne face mai fericiți: repondenții au recunoscut că își compensează în fața televizorului anxietăți sociale, oboseala, cenușiul vieții. O pot face cu ușurință, fără protocol, fără efort, fără pregătiri cum cer mersul la cinema sau la teatru, activitatea sportivă sau plimbarea. Cei care stau ore în șir la televizor spun că se simt vinovați că pierd timpul, dar asta nu îi determină să renunțe. Cu cât timpul liber este mai puţin, cu atât opţiunea pentru consumul de televiziune este mai mare. Acolo unde există timp liber din plin, opţiunile pentru activităţi complexe, ca sportul, plimbarea, excursiile etc. sunt frecvente. Spre deosebire de cercetarea elvețiană care identifică telespectatorul captiv printre cei cu studii şi venituri reduse, România oferă iarăși rezultate imprevizibile: conform datelor IRES persoanele cu studii superioare tind să se uite zilnic la televizor într-un procent mai mare (88,1%) decât cele cu studii medii (83,4%) şi cele cu studii elementare (77,8%). De asemenea, la români preferinţa pentru dezbateri politice este peste media europeană. Deşi comunică insatisfacţii legate de calitatea programelor, de vulgaritate, violenţă sau manipulare, consumatorul statistic român petrece multe ore la televizor, este dependent de mecanismul ucigaş şi nu lipseşte din faţa emisiunilor denunţate, exact ca proştii lui Voltaire imposibil de eliberat din lanţurile pe care le venerează.
Sursa: Contributors.ro
