Documentul SI obţinut şi publicat de Guardian prezintă un adevărat ghid pentru construirea unui stat. Intitulat „Principiile de administrare a Statului Islamic”, el a fost scris anul trecut de egipteanul Abu Andullah, după proclamarea „califatului islamic” de către liderul SI, Abu Bakr al-Baghdadi, în iunie 2014. Manualul defineşte aspiraţiile de întărire a SI şi modul în care a reuşit să se demarcheze ca grupul jihadist cel mai bogat şi cel mai destabilizator din ultimii 50 de ani.
Destinat membrilor SI, documentul tratează diverse aspecte ale administraţiei teritoriilor controlate de organizaţia teroristă – stabilirea relaţiilor internaţionale, resursele petroliere, gradele în vigoare din armata islamică, propagandă, dar şi toate aspectele cotidiene ca sănătate, educaţie, comerţ, comunicaţii sau locuri de muncă. Documentul dezvăluie în premieră că SI, de la primele succese, a decis să formeze copii-soldaţi, aşa cum au ilustrat videourile cu execuţii de ostatici şi prizonieri comise de copii. Cei mai buni dintre ei vor putea fi selecţionaţi pentru misiuni de securitate, printre care supravegherea punctelor de trecere sau patrule.
Textul mai arată că organizaţia jihadistă a construit tabere separate de antrenament pentru trupele regulate şi combatanţii veterani. Aceştia din urmă vor merge anual la cursuri de reciclare de câte 15 zile pentru a fi puşi la curent cu „ultimele moduri de folosire a armelor, strategia şi tehnologiile militare”. Pentru noii combatanţi care se alătură organizaţiei, textul prevede intrarea lor într-o tabără unde vor studia jurisprudenţa SI, doctrina islamică şi cursuri pentru a învăţa să lupte şi să utilizeze arme.
Adaptarea doctrinei militare
Cotidianul britanic a colaborat cu cercetătorul Aymenn Al-Tamimi, care explică faptul că acest document provine de la „un om de afaceri care lucrează în sânul SI” şi precizează scopul politic al organizaţiei jihadiste. „Statul Islamic este un proiect al cărui obiectiv este guvernarea. Scopul său nu este doar să ducă un război fără sfârşit”. Comentând acest mod de folosire foarte complicat, Charlie Winter, cercetător la Universitatea de stat din Georgia, SUA, a precizat să nu ne lăsăm înşelaţi în ce priveşte natura SI: „Departe de a fi o armată de fanatici sângeroşi şi iraţionali, SI este o organizaţie politică şi cu o infrastructură extrem de complicată şi bine planificată”. Generalul (în rezervă) Stanley McChrystal, care a condus unităţi militare care au contribuit la distrugerea organizaţiei predecesoare SI în Irak din 2006 până în 2008, a declarat că, dacă este autentic, documentul este fascinant şi ar trebui citit de toată lumea, în special de decidenţii din Vest. Iar lt. gen. Graeme Lamb, fost şef al forţelor speciale britanice, a declarat că documentul SI este un avertisment asupra actualei strategii militare. Referindu-se la secţiuni din text privind arta de guvernare în care SI afirmă că sunt singurii reprezentanţi adevăraţi ai sunniţilor arabi musulmani din regiune , Lamb a declarat că este mult mai importantă asigurarea implicării unui număr larg de lideri sunniţi în lupta contra SI, în caz contrar existând riscul „alimentării acestui monstru”.
SI a capturat arsenale în Irak
Potrivit unui raport al Amnesty Internaţional, Statul Islamic a profitat de transferurile necontrolate de arme spre Irak, arme care sunt la originea arsenalului utilizat de gruparea teroristă. SI utilizează arme şi muniţii provenite din 25 de state, din care o bună parte din Rusia.
Patrick Wilcken, cercetător pentru Amnesty, arată în documentul său că „o proastă reglementare cuplată cu lipsa supravegherii enormelor fluxuri de arme în Irak de câteva decenii au fost un chilipir pentru Statul Islamic şi alte grupuri armate care au avut un acces fără precedent la puterea de foc”.
Armele fabricate în străinătate pe care le-a confiscat organizaţia jihadistă când a ocupat Mossul în iunie 2014 au fost utilizate pentru cucerirea altor teritorii şi pentru comiterea de crime contra civililor, mai arată raportul ONG-ului. Teroriştii au mai sechestrat un important arsenal prin preluarea controlului bazelor armatei şi poliţiei din Fallouja, Saqlawiya, Ramadi, Tikrit. Operaţiunile lansate de forţele guvernamentale irakiene pentru recucerirea oraşului Ramadi, capitala provinciei Al-Anbar, au fost împiedicate de „peste 100 vehicule de luptă blindate, inclusiv tancuri” capturate de grupul SI.
Arme din 25 de ţări
Stocurile armatei irakiene au crescut în perioada războiului Iran-Irak (1980-1988), pe care raportul Amnesty îl consideră „un moment major pentru dezvoltarea pieţei globale a armelor moderne”. De asemenea, ţara a fost inundată cu arme după invazia din 2003 condusă de SUA şi fluxul de arme a continuat în favoarea acordurilor încheiate după retragerea americană, în 2011.
Amnesty subliniază că ţările exportatoare, inclusiv cele cinci membre permanente ale Consiliului de Securitate, erau conştiente de riscurile transferului de arme în Irak, unde corupţia este endemică şi mecanismele de control extrem de slabe. Consecinţele transferurilor iresponsabile de arme spre Irak şi Siria şi capturarea lor de către SI trebuie să fie un semnal de alarmă pentru exportatorii de arme din lume şi Amnesty cere un embargo total al livrărilor de arme spre forţele guvernamentale siriene.
Şi cere de asemenea ratificarea tratatului asupra transferurilor de arme (TTA) de către ţările care nu au făcut-o încă, printre care Statele Unite, Rusia şi China.
sursa: romanialibera.ro
