Declarațiile lui Vladimir Voronin, precum că guvernarea comunistă ar fi putut soluționa diferendul transnistrean în anul 2003 în beneficiul tuturor părţilor implicate nu sunt decât nişte fantasmagorii. Cel puţin, aşa arată corespondența secretă din acea perioadă dintre autoritățile constituționale ale RM şi separatiștii de pe malul Nistrului, care demonstrează că relațiile dintre cele două părți erau extrem de încordate, iar o eventuală semnare a planului Kozak putea să sporească haosul în toată ţara.
În anii 2003-2004, președintele comitetului executiv orășenesc al orașului Bender, Alexandr Posudnevski, îi cerea insistent prin scrisori repetate lui Voronin să retragă comisariatul de poliție din acest oraș. Acesta îşi motiva solicitările prin faptul că poliţiştii din Bender ar fi recurs la numeroase provocări cu scopul de a tensiona situația din regiune. Potrivit lui Valeriu Cerba, expert în Comisia Unificată de Control în acea perioadă, tonalitatea scrisorilor respective era grosolană şi aducea mai mult a ameninţare, decât a colaborare, şi nu putea contribui nicicum la apropierea dintre cele două maluri ale Nistrului.

Miliţia a preluat toate drepturile poliţiei

Drept răspuns la misivele către Voronin, în 2004, ex-ministrul de Interne Gheorghe Papuc îi scria lui Posudnevski că este foarte îngrijorat de acţiunile liderilor regiunii secesioniste, care denaturează intenţionat evenimentele, împiedicând cooperarea dintre instituțiile de drept de la Chișinău şi Tiraspol în scopul combaterii criminalității în Bender. Ministrul cerea explicaţii cu privire la acţiunile aşa-numitei administraţii a oraşului în legătură cu închiderea comisariatului de poliţie din localitate. „Încălcând acordurile dintre cele două părți, la 25 septembrie 2003, printr-o hotărâre a consiliului municipal Bender, miliției transnistrene i-au fost atribuite toate drepturile în activitatea antiinfracțională. Decizia a fost prezentată Comisiei Unificate de Control (CUC), cu solicitarea de a muta comisariatul de poliție din Bender în satul Varnița. La 10 octombrie, aţi emis o dispoziție către toate instituțiile din Bender, cerându-le să înceteze orice colaborare cu poliția. Ulterior, telefoanele din sediul comisariatului au fost deconectate, iar peste două luni clădirea a rămas fără apă și agent termic”, se preciza în scrisoarea MAI.

„În ciuda cerințelor OSCE și ale altor intermediari și în ciuda asigurărilor pe care le dați voi de a nu recurge la acțiuni violente, la 19 februarie 2004, autoritățile orașului Bender au înconjurat în mod samavolnic, fără acordul CUC sau al forțelor pacificatoare, clădirea comisariatului. Timp de o zi, 100 de milițieni înarmați au început să demonteze acoperișul clădirii și să scoată geamurile birourilor secției de pașapoarte. Apreciem aceste acțiuni ca periculoase și iresponsabile”, menționa ministrul.  

Continuarea o găsiți aici