În zilele de 5 şi 6 decembrie, la Chişinău a avut loc masa rotundă internaţională „Statele post-sovietice după 20 de ani: realizări şi nereuşite”, organizată de către Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din RM. Participanţii la eveniment au pus în discuţie evoluţia ţărilor ex-sovietice, care la etapa destrămării URSS au avut, mai mult sau mai puţin, un punct comun de pornire, dar care astăzi, după 20 de ani, se împart în poveşti de succes şi rateuri mai mult decât regretabile.

Unde se situează RM? Suntem noi o poveste de succes sau doar un mit despre succes? De ce Ţările Baltice au reuşit să devină membre UE şi NATO, de ce Georgia poate să se reformeze, iar Moldova – nu? Au fost doar câteva întrebări discutate în cadrul Mesei rotunde internaţionale, la care a încercat să răspundă şi invitatul nostru de astăzi – Malkhaz Matsaberidze, profesor de ştiinţe politice la Universitatea de Stat din Tbilisi, Georgia. El a moderat una dintre principalele sesiuni ale evenimentului – „Provocările democraţiei în statele post-sovietice: evaluări şi perspective”. La Chişinău, el s-a aflat pentru prima oară şi doar pentru câteva zile. Majoritatea timpului l-a petrecut în sala de conferinţe. Însă înainte de plecare, ne spune, ţine neapărat să viziteze un muzeu şi să cumpere o carte – „Istoria Românilor”. Are un timbru foarte puternic şi oarecum impunător, vocea însă îi este caldă şi calmă. Iar noi nu puteam să-l lăsăm să plece pur şi simplu…

Georgia nu este o ţară-minune, ne asigură interlocutorul nostru. Totuşi, se pare că georgienii au scăpat aproape definitiv de corupţie, se simt în siguranţă în ţara lor, criminalitatea este minimă, iar bugetul anual e de trei ori mai mare decât al nostru, deşi numărul populaţiei celor două ţări este aproape identic. Cel mai regretabil însă e că, după căderea URSS, am avut acelaşi start şi aceleaşi condiţii de dezvoltare…

„Uniforma influenţează foarte mult asupra psihicului uman”

– Domnule profesor, să ne imaginăm o situaţie. Ne aflăm acum în Georgia. Eu nu am făcut şcoală auto, dar vreau să am permis de conducere. Unde şi la cine pot să mă adresez, ca să-l… cumpăr? Sau o altă situaţie (ambele foarte populare pe aici, pe la noi): conduc maşina prin Tbilisi în stare de ebrietate. Mă opreşte patrula de poliţie, iar eu le întind nişte bani pentru ca să mă lase în pace…

– (zâmbeşte) După ce a fost realizată reforma poliţiei, în funcţii au ajuns oameni tineri. Ei nu iau mită, pentru că sunt foarte bine plătiţi. În caz contrar, ei vor fi alungaţi de la slujbă, iar după asta arestaţi. Totodată, nici nu veţi găsi pe cineva care să ofere mită, pentru că şi ei vor fi arestaţi. După reformă, poliţiştilor le-a fost schimbată şi uniforma, ceea ce influenţează foarte mult asupra psihicului uman.

– Deci, să înţelegem că, indiferent de împrejurări, dvs. nu recurgeţi la mită?

– La nivelul populaţiei de rând mita a dispărut în totalitate. Odată cu ea, a fost stârpită şi birocraţia. Dar acest lucru nu înseamnă că am anihilat de tot corupţia. Spre exemplu, de curând, un prefect a fost arestat pentru că a încercat să ajute un businessman ca să câştige la un tender. Adică, la nivel de elită, corupţia încă există.

– Şi se întreprinde ceva la acest nivel?

– Da, deşi este foarte greu. Însă, important este să vorbeşti, tot timpul, despre situaţii şi persoane concrete. Pe când actualul preşedinte georgian, Mihail Saakashvili, se afla în opoziţie, în cadrul unei dezbateri televizate el a avut curajul să arate direct cu degetul spre fostul preşedinte, Eduard Şevardnadze, şi miniştrii săi, spunând că sunt corupţi. El nu s-a sinchisit de prezenţa lor…

„Pentru noi a devenit o normă să nu luăm şi nici să nu dăm mită”

– Schimbările produse în ultimii ani în Georgia au fost calificate, impresionant, „miracolul georgian”. Chiar putem vorbi despre un miracol?

– Atunci când trăieşti într-o ţară vezi lucrurile altfel, decât atunci când doar o vizitezi, pentru câteva zile… Noi vrem tot timpul să obţinem mai mult decât am reuşit până acum. Dar să ştiţi că te obişnuieşti foarte repede cu schimbările. Nu le mai vezi ca pe nişte reforme, ci ca pe o realitate obişnuită. Astfel, pentru noi a devenit o normă să nu luăm şi nici să nu dăm mită. Trăim uşor şi fără ea.

– Pentru voi a devenit normă, iar pentru noi ar fi chiar un miracol…

– În ultimii 20 de ani, au existat permanent voci care au susţinut ferm că în spaţiul ex-sovietic mita a fost, există şi va exista. Iată şi dovada că nu e chiar aşa.

– Potrivit unui raport al Transparency International pentru anul 2010, după nivelul corupţiei, Georgia se clasează pe locul 68 din 133 de ţări monitorizate, în doar şapte ani urcând 59 de poziţii. Cum aţi reuşit această performanţă?

– Înainte de toate, oamenii nu iau mită pentru că au salarii foarte bune. În acelaşi timp, nici nu este nevoie de mită, pentru că birocraţia a căzut. Dacă ai nevoie de acte de identitate, bunăoară, acest lucru se face foarte simplu şi rapid. Nu trebuie să dai bani ca să urgentezi eliberarea unui act ori să beneficiezi de condiţii mai speciale în raport cu altcineva… Un lucru foarte important e că şi criminalitatea a scăzut. Nu-ţi este frică să mergi pe stradă noaptea, nu te temi să rămâi fără maşină sau că cineva îţi va sparge apartamentul. Este o ordine extraordinară în acest sens.

„Dezamăgirea voastră trebuie să fie o preîntâmpinare pentru conducerea ţării”

– Rezultatele unui sondaj de opinie din 2010 arătau că circa 80% din locuitorii Georgiei consideră că în ţara lor corupţia a scăzut mult şi foarte mult. În acelaşi timp, tot circa de 80% din moldoveni sunt convinşi că R. Moldova se mişcă într-o direcţie greşită. De ce Georgiei îi reuşeşte şi nouă – nu? Unde greşim?

– Voi trebuie să spuneţi conducerii voastre ce nu e bine, de vreme ce înţelegeţi că lucrurile nu se mişcă în direcţia bună. Oamenii caută schimbări şi cred că le merită.

– Am crezut că schimbarea a venit odată cu plecarea comuniştilor de la putere…

– Înseamnă că sunteţi dezamăgiţi, iar acest lucru trebuie să fie o preîntâmpinare pentru conducerea voastră. Nu există conducători buni sau răi. Există conducători supravegheaţi de societate. Nu trebuie să credeţi că, dacă aţi ales pe cineva frumos, va face lucruri frumoase, lăsându-l în pace. Trebuie să cereţi rezultate de la Putere.

– De unde trebuie să înceapă reformele pentru ca să se bucure de continuitate, dar şi să se soldeze cu succes: de la criminalitate, poliţie, justiţie, economie…?

– Reforma trebuie să înceapă, cel mai probabil, cu poliţia. Este cel mai efectiv mod. Trebuie concediaţi toţi cei care creează şi susţin un sistem defect. Totodată, trebuie constituită o echipă unită, puternică şi care să fie ghidată de un singur interes – schimbarea. Cele mai importante instituţii ale statului şi structurile de forţă trebuie să fie conduse de astfel de oameni. Ei trebuie să înţeleagă că nu sunt un cadou pentru societate, ci au obligaţii faţă de ea – obligaţia de a duce schimbarea până la capăt. Oricum, nu e cazul să idealizăm Georgia. Avem şi noi încă multe probleme.

– Care sunt cele mai grave?

– Spre exemplu, ocuparea teritoriilor Osetiei de Sud şi al Abhaziei de către forţele ruse… Deşi au pătruns aici în calitate de pacificatori, lucrurile nu stau chiar aşa…

„La un moment dat, Rusia nu va mai avea puterea să-şi menţină controlul”

– Aţi anticipat următoarea mea întrebare. Acum 20 de ani, Moldova şi Georgia au fost la un punct identic de pornire. Chiar şi acum, Moldova se confruntă cu problema transnistreană, iar Georgia are problema Osetiei de Sud şi a Abhaziei. Cum vede conducerea de la Tbilisi rezolvarea acestui gen de conflicte?

– Astăzi Georgia nu poartă niciun fel de tratative cu aceste două teritorii. Dar a fost semnat un document prin care să fie păstrată legătura dintre oameni. Cetăţenilor din Osetia şi Abhazia li se oferă dreptul la învăţământ, muncă, tratament. Astfel, drepturile lor sunt respectate pe deplin în Georgia. Eu văd rezolvarea conflictului în timp – atât la noi, cât şi la voi. Va veni o zi când Rusia nu va mai avea puterea să-şi menţină controlul şi trupele pe aceste teritorii, statele noastre vor fi integre.

– Cât timp oare va mai trece?

– Cât timp? Ce-i pentru istorie douăzeci de ani? Imperiul Rus a supravieţuit doar 300 de ani, iar URSS – doar 70. Timpul nu lucrează pentru imperii.

„Comuniştii au rămas în trecut”

– Moldova este, de peste doi ani, fără preşedinte, deoarece Alianţa pentru Integrare Europeană, de guvernământ, nu reuşeşte să se înţeleagă în privinţa alegerii lui. Cum credeţi că se poate termina pentru RM această „aventură”?

– E o situaţie absolut anormală. Dacă structurile statului nu sunt pe deplin formate, atunci este nevoie de întreprins ceva urgent. O posibilă măsură este schimbarea Constituţiei, dar acest lucru trebuie făcut numai dacă există un deplin consens.

– La noi, nu doar puterea este împărţită, dar şi societatea. Aproape jumătate din moldoveni sunt încă nostalgici după fosta URSS…

– În Georgia comunismul a rămas în trecut. Melancolia a dispărut. Societatea ştie foarte bine ce vrea, încotro vrea să se îndrepte ţara. Viitorul Georgiei, ca şi cel al Moldovei, de altfel, este unul european, cu valori şi nivel de trai europene.

– Poate că singura diferenţă dintre Moldova şi Georgia e că voi ştiţi ce doriţi?

– Eu aş spune că noi ştim foarte bine ceea ce nu vrem – nimeni nu mai vrea să se întoarcă în trecut, în URSS.

– Ce ar putea sau ar trebui să înveţe RM de la Georgia?

– Să înveţe? E foarte mult spus. Noi suntem în situaţii similare. Suntem ţinta unei mari Puteri, avem un trecut comun, avem conflicte interne, încercăm să apucăm un drum european. Suntem două ţări-prietene. Păcat că nu există rută directă Chişinău – Tbilisi, ne-am fi văzut mai des.

– Vă mulţumim pentru interviu.