Încercăm să reconstituim timpul trăirii anilor noștri frumoși, la 11 ani, fără griji și fără povara clipelor. Reîntoarcerea într-un trecut minunat e inspirată dintr-un moment aniversar al TIMPULUI – cotidian democratic, o voce autorizată care stă în spatele cuvintelor și care ajunge în fiecare zi în casa basarabeanului setos de adevăr și dreptate. La 11 ani, noi, copiii de atunci, stăteam la masa tăcerii cu privirea îndreptată spre un orizont de speranță, ca mediul în care creșteam să devină dovada unei maturități morale și sănătoase. S-a întâmplat. Trebuia ca TIMPUL lui Eminescu, pe al cărui ziar și-a crucificat Marele Poet numele său, să fie continuat în aceeași formulă ideatică, liberă, necompromițătoare, atitudinală aici în Basarabia. Trebuie să ai rafinamentul ironic al lui Caragiale, să porți același nume de legendă, Constantin Tănase, care să te oblige la fapte. Și dacă teatrul duce cu demnitate numele celui care-l înveșnicește, un ziar, cum este TIMPUL, salvează o populație îngenuncheată, datorită traseului valoric pe care-l parcurg cu onoare succesorii. În fiecare zi redacția freamătă de dexteritatea tinerilor, plini de idei, care iubesc ceea ce fac și nu fac ceea ce iubesc. Îi guvernează liniștea, setea de adevăr, de aceea, împreună, sunt o echipă puternică. Modestia bine jucată în ierarhia celor care sunt transpiraționali și inspiraționali face ca ziarul să reziste și să devină un supliment al manualelor de istorie. Abordarea tranșantă a problemelor actuale – sociale, politice, culturale – solicită TIMPULUI existența celor fericiți și îndelungați „La mulți ani!”.
Cu profundă considerație, Daniela Vacarciuc,
directoare la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri”,
Silvia Strătilă, profesoară
